September 16, 2010

Cand voi fi mare...

Ce este un turist? Si ce este un egoist? Si care este diferenta dintre ele?
Ce inseamna recycling?
De ce cu cat ma apropii mai mult de statuia lui Herkules, acesta creste in doar cateva minute?
Ce este un campus? Ce inseamna "uni"? Daca nu esti student, poti locui intr-un camin studentesc?
Cand voi fi mare, o sa fiu si eu student, dupa care voi fi pilot!

Cam asta s-a petrecut intrunul dintre weekendurile mele trecute si pe cuvantul meu ca a fost una dintre cele mai frumoase experiente din ultimul timp.
Verisorii mei, Lara (11) si René (8) din Nürnberg, m-au vizitat cu ceva timp in urma. A fost tare frumos sa petrec doua zile cu acesti doi copii minunati intr-o perioada in care dedicasem majoritatea timpului meu scrisului si muncilor casnice. Pe cat am fost de consumata de energie, pe atat ma incarcau cu energie extraordinarele discutii care le purtam.
Totul incepuse cu intrebarea "Tu ce lucrezi?", venita din partea finutzului meu de 8 ani. Stau eu putin pe ganduri si incerc sa-i explic cum explorez eu ce se intampla in universitati... (adaug) in scoli, ca sa aflu tarziu ca universitatea era inca un concept strain pentru el. La cat de neputincioasa ma simteam eu sa explic cercetare in invatamant superior, ma intreaba René indata: Dar tu esti administrator? (vezi "
Hausmeister")... da! Nu stiu de ce incepusem cu stangul.

Imi amintesc acum cum i-am explicat unei fetite de 2 ani si jumatate (e Hilda, care e atat de mare cat masterul meu) care venise cu mama ei la un workshop, ca noi doua ne jucam impreuna timp de 2 ore pentru ca mama ei are o prezentare ("Vortrag"), si ca noi nu o putem vedea de la locul unde ne jucam pentru ca perdele sunt inchise in sala de prezentare, ca altfel nu se vede proiectia de la videoproiector, ca ar fi prea mult lumina in sala. Hilda se uita lung la mine si spune -ok!

Dar venind inapoi la weekendul cu Lara si René! A fost si mai frumos parca, sa pregatesc clatite pentru micul dejun si orez cu lapte pentru cina, sa mergem la film 3D, sa mergem o zi intreaga la muzee si seara sa mai vrem, sa-l vizitam pe Herkules, sa facem multe poze, sa ne jucam multe joculete inteligente si sa invatatm despre cum sa ne jucam mai eficient.

Eu am invatat multe despre copii si despre mine si s-au confirmat din nou ipotezele lui Sugata Mitra:
  • If children have interest, then education happens.
  • Children will learn to do what they want to learn to do!
Pe tema asta recomand cu drag urmatorul TED talk:

Sugata Mitra: The child-driven education


Sa cresteti mari!! ;)

Poze:
on Tamoets's Flickr Album

September 1, 2010

Despre cei mai tari 1%


Mi s-au intamplat multe lucruri minunate in ultimul timp dar am inteles ca toate se leaga, mai ales dupa ce i-am vazut pe Vlady si pe Paul la TV.
Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in timp ce ma uitam la emisiune, dar din cate imi amintesc, a fost mandrie, bucurie, entuziasm, pasiune si putina frustrare in acelasi timp. Sunt mandra de ei si ma bucur pentru ei si pentru ce valori se gasec in societatea romanesca. Am simtit pasiunea care se gaseste in spatele cuvintelor si pasiunea pentru ceea ce fac. Pe de alta parte eram putin frustrata, pentru ca baietii astia ridica standardele la un nivel foarte inalt, care mie imi dau impresia ca stau pe loc, dar si pentru ca am impresia ca sunt prea departe de intamplarile reale.
Ma identific cu 80% din ceea ce au spus ei, prin experientele avute, prin tariri si prin visele si planurile mele de viata.
Ceea ce am vazut si auzit ma indruma sa fac, printre altele, urmatoarea analiza:
Mediul asociativ studentesc din Romania este foarte valoros si mai bine dezvoltat decat in multe tari Europene. Studentii din ONGS-uri in Romania sunt mai proactivi, mai dornici sa invete, mai deschisi spre nou, mai responsabili si mai centrati pe viitor.
Tot mai des, competentele cerute la majoritatea locurilor de munca (sociale, de organizare, uneori chiar si profesionale etc.) nu se invata in universitate sau nu sunt cuprinse in educatia formala. Scrisesem intr-un post anterior - eu am invatat 90% din ceea ce stiu sa fac in organizatiile studentesti in care am activat. Si datorita acelor experiente am ajuns sa fac ceea ce imi place sa fac cel mai mult: educatie. Am prieteni pentru toata viata si am vise care imi dau energie si putere in fiecare zi.
S-a evitat putin discutia studentilor care pleaca din tara si cred ca e foarte bine ca Vlady s-a concentrat pe acei studenti care "isi dovedesc in fiecare zi ca se poate" (Doamne, cat mi-a placut asta!). Eu am avut emotii cand Eli a pus intrebarea respectiva si cred urmatorul lucru: studentii astia din ONGS-uri invata sa aiba scopuri foarte clare in viata, sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau si sunt convinsi, indiferent daca pleca sau raman, de unde vor sa ajunga in viata (si aici nu ma refer la o destinatie geografica). Andi, Mariana, Cornelia, Stefania, voi ce credeti?
Va invit sa urmariti emisiunea Business Responsibility, iar de la minutul 12 pe Vlady si pe Paul de la CROS - Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti:


Cat de frumos!