September 1, 2010

Despre cei mai tari 1%


Mi s-au intamplat multe lucruri minunate in ultimul timp dar am inteles ca toate se leaga, mai ales dupa ce i-am vazut pe Vlady si pe Paul la TV.
Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in timp ce ma uitam la emisiune, dar din cate imi amintesc, a fost mandrie, bucurie, entuziasm, pasiune si putina frustrare in acelasi timp. Sunt mandra de ei si ma bucur pentru ei si pentru ce valori se gasec in societatea romanesca. Am simtit pasiunea care se gaseste in spatele cuvintelor si pasiunea pentru ceea ce fac. Pe de alta parte eram putin frustrata, pentru ca baietii astia ridica standardele la un nivel foarte inalt, care mie imi dau impresia ca stau pe loc, dar si pentru ca am impresia ca sunt prea departe de intamplarile reale.
Ma identific cu 80% din ceea ce au spus ei, prin experientele avute, prin tariri si prin visele si planurile mele de viata.
Ceea ce am vazut si auzit ma indruma sa fac, printre altele, urmatoarea analiza:
Mediul asociativ studentesc din Romania este foarte valoros si mai bine dezvoltat decat in multe tari Europene. Studentii din ONGS-uri in Romania sunt mai proactivi, mai dornici sa invete, mai deschisi spre nou, mai responsabili si mai centrati pe viitor.
Tot mai des, competentele cerute la majoritatea locurilor de munca (sociale, de organizare, uneori chiar si profesionale etc.) nu se invata in universitate sau nu sunt cuprinse in educatia formala. Scrisesem intr-un post anterior - eu am invatat 90% din ceea ce stiu sa fac in organizatiile studentesti in care am activat. Si datorita acelor experiente am ajuns sa fac ceea ce imi place sa fac cel mai mult: educatie. Am prieteni pentru toata viata si am vise care imi dau energie si putere in fiecare zi.
S-a evitat putin discutia studentilor care pleaca din tara si cred ca e foarte bine ca Vlady s-a concentrat pe acei studenti care "isi dovedesc in fiecare zi ca se poate" (Doamne, cat mi-a placut asta!). Eu am avut emotii cand Eli a pus intrebarea respectiva si cred urmatorul lucru: studentii astia din ONGS-uri invata sa aiba scopuri foarte clare in viata, sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau si sunt convinsi, indiferent daca pleca sau raman, de unde vor sa ajunga in viata (si aici nu ma refer la o destinatie geografica). Andi, Mariana, Cornelia, Stefania, voi ce credeti?
Va invit sa urmariti emisiunea Business Responsibility, iar de la minutul 12 pe Vlady si pe Paul de la CROS - Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti:


Cat de frumos!

6 comments:

Ali Gavra said...

:)

speram ca pe viitor sa nu mai vorbim de acei 1% oameni tari. cu totii avem potential, trebuie doar sa avem un context de dezvoltare.
Mult spor CROS si organizatiilor de profil in facilitarea acestui mediu

bravos

Bulent said...

"[...] Which means one of the best ways to help a society generally is to create events and institutions that bring ambitious people together. It's like pulling the control rods out of a reactor: the energy they emit encourages other ambitious people, instead of being absorbed by the normal people they're usually surrounded with."

http://www.paulgraham.com/determination.html


Si eu am vazut abia ieri acest video si ... mi-am amintit. :)

gabitzass said...

Foarte fain scris! Multumim Carmen!

tamoeta said...

Multumesc Billy pentru articol. E tare fain si descrie atat de bine ceea ce se intampla in organizatii.

Multumesc si Gabitza :) Mi-a facut mare placere sa scriu asta, ca de fiecare data cand scriu despre voluntariat sau despre prietenii mei ONGS-isti :)

tamoeta said...

Tata mi-a scris pe mail tare frumos:

"1% reprezinta categoria "gulerelor albe" din Japonia. Ei sunt cei care proiecteaza viitorul natiunii japoneze. Eu m-am bucurat mult cand am auzit ca 1% din stuidentii romani activeaza in ONG-uri studentesti.
Acuma trebuie sa-ti multumesc de articol si filmulet, care mi-au facut o duminica placuta, intrucat dupa ce m-am delectat cu articolasul tau (ti-am mai spus ca scrii frumos), am baut cafeaua cu Vlad si Paul (...) Intradevar ,am fost incantat de ideile lor si cat de corecte sunt la etapa actuala. Am realizat ca numai voi puteti face adevarata REFORMA A EDUCATIEI. Ceea ce facem noi sub aceasta sigla de reforma este numai un simulacru, nicidecum o schimbare reala.
Acuma ma simt mandru ca am "investit" (2% din impozit) in CROS, am facut o investitie corecta in viitorul Romaniei.
Iti dporesc o saptamana frumoasa!
taticutul tau"

anditttt said...

Uhh subiectul acesta îmi aduce aminte de lungile (dar dragile) noastre discutii.

Ma bucur de intiativa CROS si le doresc sa aiba cat mai multe proiecte de succes. Situația sub orice critica a educatiei formale din Romania a creeat o nevoie imensa pentru alternative.

Totuși nu pot sa ma numesc susținător al ideii de Universitate a secolului 21 sub forma in care este prezentata in interviu, deoarece se bazeaza pe modelul invatarii neghidate, prin descoperire. Acest model, desi ideologic foarte atractiv, este un model naiv in care se considera ca fiecare om stie ce vrea si ca nu este necesar pentru un individ decat sa afle intrun mediu educational favorabil (in care individul pote găsi cu ușurință informațiile si instrumentele de care are nevoie pentru atingerea unor scopuri si obiective). Incă din anii 60, odată cu Bruner aceasta viziune simplista a fost aplicata in numeroase locuri si s-a dovedit ca in sensul absolut, de învățare neghidata, nu funcționează. (vezi de ex. http://www.cogtech.usc.edu/publications/kirschner_Sweller_Clark.pdf ) Oamenii au nevoie de un set de instrucțiuni care sa ii ghideze atunci cand invata ceva nou. Pana si pentru a realiza medil acela favorabil sunt necesare un minim de instructiuni.Învățarea ghidata costa mai putin timp, este mai efectiva decat opusul.

Invatarea prin descoperire necesita mult timp si energie - ceea ce o face neatractiva in "the real world". Poţi învăța sa vopsești de unul singur, dar inveti mai repede cand te ajuta cineva.

Totodată este drept ca in cazul celor care deja au un grad ridicat de expertiza intrun anumit domeniu pot mult mai usor sa funcționeze nedirijați.

Probabil ca in loc nege noțiunea de curriculum, pentru ca limitează, mai degrabă ar încerca să o modeleze și sa caute o solutie de mijloc intre instrucția ghidata/dirijata si cea prin descoperire.

Legat de impresia ta ca ești “prea departe de întâmplările reale”si de statu’ pe loc... Snap out of it! Realitatea nu se întâmpla doar acum si doar intrun singur loc, nu cred ca ai uitat de unde ai pornit, ce ai făcut deja și unde vrei sa ajungi!

Pupsuri!