October 26, 2007

Und alles nochmal auf Deutsch

Weil ich mich gerade in Deutschland aufhalte und weil sich der eine oder andere beschwert, dass man nur einige Wörter in meinen vorigen Blogs verstehen kann, wäre es schön, wenn ich mal auch deutsch schreiben würde.
Tja, ich könnte vieles erzaehlen, über den kulturellen Schock (und da bitte nicht an die deutsche Kultur denken, denn ich hab in den letzten 3 Wochen Leute aus über 15 Kulturen kennen gelernt), oder über das tolle Master das ich gerade besuche, über meine neue Wohnung (sicherlich mit blauem Zimmer), über die vielen Parties hier auf dem Campus, über mein blaues Fahrrad und unsere Wochenendreisen, über das Studentenleben oder über das Kulturleben in Kassel oder sogar über das Prinzip des Mamaligaschneidens . Ach ja, vergessen... ich bin in Kassel
Und was ich da in Kassel alles mache, sage ich Euch gleich.
Nun, hier in Kassel gibt es ein Zentrum für Hochschulforschung, INCHER. Dieses Zentrum bietet das tollste Master aller Zeiten an: das internationale Masterprogramm im Bereich der Hochschulerziehung und Hochschulforschung. Da bin ich nun gelandet, nach einem Jahr voller Tätigkeiten im Bereich der Hochschulerziehung bzw. Bologna Prozess. Klingt vielleicht wie "wünsch dir was und kriegst du gleich". Tja, Glück muss man haben und auf großherzige Leute treffen.
Letzte Woche hatten wir schon unser erstes Modul... hmmm... interesant, neu, lang und ein bisschen verwirrend. Eigentlich ist es nicht so wie ich es mir vorgestellt habe. Ich dachte "ha, nun hab ich das Beispiel für beste Praxis im Bereich der Hochschulbildung". Tja, lernen werden wir noch alle, unser Leben lang und wie einer unserer Profs sagt: "Beste Praxis gibt es nicht". Aber was mir ganz gut gefällt ist die Struktur und die Themen, die Professoren und am aller besten sind die Kommilitoninnen und Kommilitonen (typisch deutsch... weiblich und männlich), 18 sind wir aus 15 verschiedenen Ländern. Stellt Euch mal vor, wenn eine Frage kommt, oder wenn wir Beispiele bringen müssen: "In my country..."x 15 . Was noch toll ist, wenn wir fuer ein Modul 6 ECTS-Punkte bekommen, dann sind das genau 180 Arbeitsstunden, oder vielleicht am Anfang auch noch mehr (1 ECTS-punkt = 25-30 Arbeitsstunden) und das am Ende jedes Moduls Feedback verlangt wird
Naja, über das Studium werde ich noch erzählen, aber jetzt mal kurz über das Leben in Kassel. Ich habe sicher wieder mein blaues Zimmer in einem Haus zwischen Hauptbahnhof, Polizeipräsidium und Arbeitsamt. Eine Dreizimmerwohnung teile ich mit meinen Mitbewohnerinnen aus Indonesien bzw. aus Vietnam, Puji und Phuong. Also geht es bei mir nicht um das Kennen lernen der deutschen Kultur, sondern mehr um das der asiatischen Kultur . Typisch für unsere Wohnung sind "In my country"- bzw. "In my tribe"-stories, man isst mit chinesischen Stäbchen und prinzipiell Reis un Chilli .
Und noch was tolles Am zweiten Tag unseres Moduls hat das gute INCHER eine Party für uns organisiert, wo alle unsere Profs und Mitarbeiter des INCHER eingeladen waren und natürlich wir, die neuen MAHE Studenten. Parties gibt es viele hier auf dem Campus, jeden Montag Abend gibt's irgendeine Kulturparty im Campus Club, jeden Mittwoch Abend im FreunDEnhaus und ab und zu organisieren wir selber etwas (Theater Abend "Kaballe und Liebe") oder freuen uns auf die Überraschungen unserer Tutoren (Ausflug nach Göttingen, Tanz Abend "LE SACRE DU PRINTEMPS", Ausflug nach Hannover).
Tja, kann man sich vorstellen, dass es mir ganz gut gefällt

Photos noch nicht gesehen? Dann schau mal hier rein!



October 23, 2007

Europa si... EU


De azi sunt cetatean european ... poate eram si pana acum, dar azi sunt cu acte in regula si sa ma credeti pe cuvant ca asa este. A trecut ceva timp de cand am venit si savuram “ilegalitatea” Ey na, nu eram chiar ilegal (ba traiam mai legal decat la Cluj ... macar eram inregistrata la Einwohnermeldeamt), dar nu aveam drept de sedere respectiv drept de lucru, pana nu primeam aceste drepturi de la Auslaenderbehoerde. Am auzit muuulte variante, ba ca nu-s cetatean european (ca cetateni europeni sunt doar aceia ale caror tari sunt membre EEA – European Economic Area - si cica noi nu suntem, chiar daca google imi zice ca suntem), ba ca is dar nu in totalitate... mult prea stresant pentru mine. Ey bine, azi m-am convins. Ma duc eu frumusel la respectiva institutie care se ocupa de noi, cei care venim din afara granitelor tarii. Inainte de asta scot un extras de cont barosan, ca trebuie sa le areti ca ai cu ce sa–ti cumperi papa ca sa nu le ceri lor ajutor social sau minuni dinastea. Aveam niste emotii, ca nici la licenta nu tremuram ca acolo (lol). Na ma duc frumusel la biroul de informatii si cer sa intru la d-l care se ocupa de litera mea, “M” (De la Mureeesan – atentie, nu Mureshan). Astept in fata unui panou care-mi indica prin sunet si prin palpait ca e randul meu sa intru la domnul.... inca tot emotii.... daca nu-i place ceva la fata mea, daca nu are chef sa-mi dea drept de sedere, daca ii trebe nu stiu ce acte care nu erau trecute in ghidul studentului strain, daca nu e buna poza... daca, daca, daca. Si suna si palpaie: ma duc eu inauntru si domnul glumet ma intreaba ce vreau... eu zic ca vreau drept de sedere. El zice ca nu-mi da. Eu zic: BITTE ! El o tine una si buna ca nu-mi da. Atunci eu, bine informata ce sunt, ii zic ca stiu ca acum, de cand Romania este tara membra a UE, nu mai avem nevoie de drept de sedere (= Aufenthaltserlaubnis) ci doar o chestie mai simpla. Nu zice nimic si se apuca sa ma caute prin arhiva lui. Eu in arhiva lui? Nu se poate! Asa si era, nu eram in arhiva lui, ca eu abia de 3 saptamani traiesc pe aceste meleaguri. Imi cere pasaportul, cauta numele in calculator si ma gaseste.... hmmm... eu in calculatorul lui?! Exact! Ma gandeam...oare ce mai stie despre mine... VEde la el in calculator ca figurez cu alta serie si njumar decat cea din pasaport. Evident, ca doar sunt cetatean european si ma legitimez cu cartea de identitate (tot europeana si ea, numa ca e can greu cu CNP-ul ca saracii nemti nu stiu ce e ala si cauta disperati data nasterii)... atunci ii dau buletinul, insa imi retine pasaportul si face copii de la fiecare fila. Intreb eu: chiar vreti sa stiti pe unde am mai umblat? La care el foarte smecher: evident! No, facand copie de la fiecare fila descopera ca eu am mai avut drept de sedere in aceeasi tarisoara (de pe cand am fost in LuBu). Si de aici nu a mai fost dificil... doar a prelungit perioada si am primit o foaie de hartie (nu alba pentru ca aici se foloseste recicling papier) care se numeste Bescheinigung zur Freizuegigkeit si care cica mi-a fost eliberata in 1.04.2006 si care spune ca subsemnata (adica eu) are drept nelimitat de intrare si sedere pe teritoriul Germaniei. Juhuu!!!

Asa, si cu ce ma ajuta asta? Cu nimic, e doar multumirea mea sufleteasca ca m-au tratat aproape ca pe unul de-al lor. Restul conditiilor si obligatiilor sunt cam la fel ca ale chinezilor. Doar ca mi-a spus nenea ceva interesant... pot sa solicit BAFOEG statului german (asta e o bursa pt toti anii de studiu, din care jumatate va trebui sa-i returnezi dupa absolvire)... chiar vreau? Ia pune mana si munceste si nu cere bani altora. Asa ca fug eu la alta institutie, pe numele ei Agentur fuer Arbeit (vecina cu mine, daca va mai animti). Merg eu acolo si tipic pentru nemti, ma trimite prin vreo 3 birouri pana sa ajung la persoana care chiar ma poate ajuta. Aflu in acest birou ca am drept de lucru ca oricare student strain care vine dintr-o tara inafara EEA 2004, adica 90 de zile pe an (8 ore/ zi) respectiv 180 de jumatati de zile (4 ore/ zi). Dar in cadrul si pentru universitate pot sa lucrez cat ma tin puterile. Aici stop! Nu spun mai departe azi!


C.U.

PS: No photos today... but take a look to the others here

October 22, 2007

Bobocele si boboci

Mereu revenim la bobocie! Numa la creşa nu am fost boboc, pentru ca am mers cu intarziere si eram deja experta in de-ale vieţii, dar pe urma la gradi… boboc, in şcoala generala…boboc, la liceu boboc, la facultate…boboc si la master, iarasi boboc.

Prima zi de scoala…au venit profii cu bunatati ... cafea, ceai, napolitane, etc. foarte frumos (dupa care ne-au “avertizat” ca doar in primul modul e asa :)) Prima saptamana…primul modul…prime impresii: Colegii – coloraţi, după cum spuneam in blogul anterior, dar sunt cea mai tare parte a programului… din SUA pana in Indonezia, din 17 culturi diferite, impartasind experienţe diferite, din sisteme diferite, purtand discutii de la mancare, chefuri, scoala, pana la politica si terorism. E „fascinant” sa vezi cat de falsa e media, cat de mult e distorsionata perceptia oamenilor din cauza televizorului si a tuturor mediilor sau mai bine zis, cat de influentabili suntem.

Dar mai avem o parte a programului, pretty interesting: profesorii… care, nu sunt profesori Bologna… in totalitate, adica ne vorbesc despre teaching goals si students goals care trebuie sa se intersecteze, fara a ne da posibilitatea vreodata sa ne exprimam in aceasta directie. Bine ca este sesiune de evaluare la sfarsitul modului, care, spune profa, are rolul de imbunatatire a celorlaltor module. Dar relatia intre studenti si profesori e foarte faina. Poate si din cauza ca in a doua zi a modulului, INCHER a organizat o petrecere, la care erau invitati toti profesorii pe care-i vom avea in cursul anilor, administrative staff si desigur noi toti. A fost foarte fain, mai ales cand a inceput Prof. Teichler sa-mi povesteasca despre vizita lui in Romania in 1980 sau despre „prietenia” lui cu d-l prof. Marga.

Dar sa revenim la scoala…spre deosebire de experienta lui Traian (de fapt si a mea din facultate), ma consider norocoasa ca aici NU SE DICTEAZA! Din nefericire, nu a fost nici foarte interactiv primul modul, dar avem multe de invatat din experientele de cercetatori ale profilor nostri. E minunat sa-i asculti despre contributiile personale la dezvoltarea sistemului educatiei superioare in Germania si Europa, sa le citesti articolele care niciodata nu-ti vor spune clar cum stau lucrurile sau sa porti discutii despre cum vezi tu reforma in Europa si cum o vad ei. De multe ori cand vorbim la curs de PB (Procesul Bologna), vorbim de trecerea de la 4/5 la 3 ani si putin despre ECTS…si gata. Ce e fain la ECTS aici ca acele 6 credite pe care le primim la absolvirea cu succes a unui modul sunt intr-adevar 180 de ore de munca (60 de ore de pregatire pentru modul, 40 de ore de seminarii timp de o saptamana si 80 de ore de pregatire a temei de casa). Partea mai putin frumoasa e ca activitatile pentru cele 180 de ore de munca sunt stabilite de ei (profi, directori de program, etc.), insa sunt doar aprecierile lor, fara a ajunge vreodata la etapa de ajustare a modulului prin modificarea activitatilor sau a creditelor sau macar la evaluarea timpului de invatare real… cel putin asa au spus ei, o sa vad la urmatorul modul daca e chiar asa.

Anyway, acum avem teme de facut…o sa avem teme de facut dupa fiecare modul si aceste teme (pentru care workloadul este de 80 de ore) sunt investigari a literaturii din domeniu, scurte prezentari a unor articole, jurnale, eciclopedii cu concluzii personale… etc. suna interesant si azi a fost plina biblioteca noastra doar cu MAHE students (asta inseamna ca am fost si eu pe acolo). Pentru predarea acestor lucrari (de 12-15 pagini...tipic nemtesc) avem 8 saptamani (zic eu: oricum le facem doar in ultima noapte) si multa lume ne spune ca e putin timp (???) Si daca tot vorbim de incurajari, ne mai incurajeaza si ca nu vom reusi sa finalizam toate modulele intr-un an, ca nu a reusit nimeni pana acum (asta in cazul in care prima generatie e din 2004). Ey bine, aici zice ardeleanul: da uunde ne grabim?

Poze?

Zi faina!

October 18, 2007


In Orientationweek an facut poza asta... noi si Tutoritza noastra (rusoaica cea blonda din dreapta). In rest toti studenti internationali din Polonia, Rusia, Suedia, Mexic, Franta, Iran, Vietnam, Indonesia si Romania (sper ca nu am uitat pe nimeni).

October 13, 2007

New home, new people, new world … nice home, nice people, nice world

Stau intr-o cafenea (“Tor Cafe”) la Universitate, bucuroasa ca mi-am activat contul de net si ca am intrat iarasi in pas cu lumea... e 14:00 si tocmai s-a inchis “la mancare” (deutsche Puenktlichkeit) si restul spatiului se pregateste pt petrecerea de diseara in cinstea studentilor straini – happy me

Studenti straini? Cat de straina sunt eu?... Acasa e... ca acasa... ma refer acasa, in camarutza mea din casa de langa Hauptbahnhof, Polizei-Praesidium si Arbeitsamt. Sunt in Germania, dar la mine acasa sunt in Asia. Colegele mele sunt din Indonesia (Puji) respectiv din Vietnam (Phuong – nu ma intrebati cum se pronunta) asa ca va puteti imagina ca povestim numai “In my country-“ respectiv “In my tribe-stories”, se mananca cu mana respectiv cu betigase chinezesti si in principal orez si chili . Asa ca in cazul meu nu vorbim de cunoasterea culturii germane cat vorbim de cunoasterea culturii asiatice. Nu stiu daca va puteti imagina cat e de interesant sa vorbesti cu un cetatean din tribul Java (de aici era si cel care a dat numele programului respectiv) sau si mai interesant, cu oameni din religii diferite: islamica, budista. Poate cand zic de triburi va ganditi (la fel ca si mine la inceput) la omuleti dinaia care danseaza in jurul focului. Dar nu, colega mea din tribul Java face parte din stafful administrativ al uneia dintre cele mai mari universitati din Indonesia (mana dreapta a prorectorului) si a venit sa studieze higher education la sugestia conducerii universitatii, nu poate trai fara internet (mai stiu eu unii) si nu cunoaste notiuniunile de calorifer, palton, cizme, ceata, frig, etc. Are ocazia sa le cunoasca acum, pentru ca in Kassel, la fel ca in Cluj, avem ceata in fiecare dimineata, in rest toamna e frumoasa, colorata, in ton cu componenta grupului de masteranzi de la MAHE (Master Proogramme Higher Education). Ieri am avut prima intalnire cu tutorul nostru (nu stie el ca si eu sunt TuThoritza ) pentru clarificarea eventualelor intrebari, astfel incat pentru luni dimineata la ora 10 sa fim pregatiti sa incepem primul modul, introductiv, al programului. Suntem putini (spre binele nostru si al profesorilor)... din cele mai indepartate colturi ale lumii. Ma simt ca acasa, eu care vin de la cateva sute de km departare. Si pe urma vine intrebarea: “De ce stii atat de bine germana?”
La inceput le explici, le explici chiar istoria etniei germane din Romania, dar la un moment dat nu mai poti si mi se pare stupid cand ma intreaba pt ca pt mine e la fel ca si cum m-ar intreba de ce stiu atat de bine romaneste ... .

Abia astept sa ma intrebe de unde stiu atatea despre Bologna hihihi Apropos, se protesteaza si aici, dar instigatori nu au, caci protesteaza fara succes, pentru ca in ciuda protestelor au fost introduse taxele de studii (Suedezii cand au auzit asa ceva, si-au pus problema daca sa introduca o lege nationala cum ca nu se vor introduce taxe pentru studii in universitatile lor – mi-a spus o studenta Erasmus din Suedia). Daca si studentii sunt atat de rabdatori ca si germanii in general, atunci probabil vor astepta mult si bine sa ia cineva in considerare protestele lor .

Si inchei cu confirmarea faptului ca germanii sunt foarte politicosi, zambareti si te ajuta ori de cate ori ai nevoie!

Mit freundlichen Gruessen,

:)