August 25, 2012

Să ne amintim de Felix

În fiecare an, de când am învățat diferența dintre munte și deal, am mers în vacanțe la munte. O vacanță a fost mai deosebită și anume cea din 2005, când la întoarcere ne-am orpit la niște prieteni în Codlea, cărora tocmai le adusese pe lume cățeaua câțiva cățeluși de brac german frumoși foc. Noi pe vremea aia o aveam pe Peggy, o cățelușă frumoasă tare și răbdătoare și cuminte, dar care și avea grijă de curte și de animalele din curte. Peggy era puțin bolnavă la momentul respectiv, motiv pentru care idea de a adopta unul dintre micuții tocmai veniți pe lume nu părea tocmai nepotrivită.
Printre cățelușii ăștia frumoși foc era și unul negru complet cu o pată albă mare pe piept. La scurt timp după această vizită, el devenise micul nostru Felix.

Photo by me
"E născut pe 19 iunie 2005, noi l-am primit când avea o lunâ, era mititel, se pierdea în curtea mare cu iarbă prea înaltă pentru piciorușele lui. Dormea mult, ca un copil, se trezea să-și bea lăpticu' și se mai uita din când în când la noi. A crescut, i-au ieșit dințișorii, a început să roadă, să muște, să tragă, să rupă, să se răsfețe, … era adorabil. A crescut mai mult și mai mult și a ajuns să fie aproape cât mine. Era ascultător și totuși era rău… avea un glas puternic de-ți era frică să te apropii de poartă. Nu intra nimeni în curte, nici măcar ziarul, că-l făcea ferfeliță." (Tamoeta, 2007)

Între timp a devenit mai mare și mai puternic, mai obraznic și mai îndrăzneț și parcă pe zi ce trecea mai destept. Avea jumătatea lui de curte pe care o împărțea cu celalalte animale, cu Ghiță și eventual Geta, cu găinile care nu au avut niciodată nume, cu albinele, și de curând cu Rilă, Riluța și Riluții. Mai vâna câte-o pisică vecină care se încumeta să intre în curte, dar în rest nu avea treabă cu prietenii de curte. Cu cei de afară avea multă treabă... nu prea era el împăcat dacă treceau cai și căruțe cu cai prin fața porții sau dacă aveam musafiri nepoftiți. Era și tare simpatic când venea vreme mare și tuna și fulgera... se certa cu tunetele fugind dintro parte în alta a curții de parcă vroia să le raspundă... și credeți-mă că le răspundea cu vocea lui puternică de-l auzeau chiar și tunetele.

Yiceam că era și tare destept. Nu cred ca a învățat niciodată că dacă muscă, pe noi ne doare și dacă vrea să se joace cu noi, respectiv ca noi să ne jucăm cu el, să muște mai puțin. Dar cred că mai degrabă l-am învățat că noua ne place când el mușcă, că atunci când era mic și ne prindea de mâneci sau de pantaloni, noi tare ne distram și mai degrabă îl lăudam, în loc să-i spunem că "pe noi nu!" A mai învățat dragu de el că nu are voie să intre în casă și până în ziua de ...marți el știa că nu intră în casă, oricât de tare și-ar fi dorit asta. Își întindea gâtul cât putea el, avand grijă ca lăbuțele să rămână pe pervaz și dacă din greșeală ar fi picat vreun picior în casă, repede îl trăgea înapoi. Era singura mea șansă să mă aduc în siguranță când se bucura foarte mult să mă vadă și iarăși nu facea diferența între a mușca pe cineva care e rău sau a mușca din joacă.

Photo by Marius Mureșan
Photo by Marius Mureșan
Da, ia uite ce câine frumos și parcă și mai cuminte. Ultimele dăți când am mers acasă am reușit să conviețuim fără să ne mușcăm: am mâncat salată de fructe împreună (înafară de pepene roșu) am stat pe terasă la soare, ne-am băut cafeaua pe trepți, am admirat iepurii care deveniseră tot mai mulți și ne mai și ne jucam din când în când. 

Azi ne mai rămân doar pozele și amintirile scrise și nescrise despre cel care a fost Felix.


August 22, 2012

Out of Kassel: Vienna

In spite of the amazing weather in Kassel at the beginning of august, or as the Austrians would say "Kaiserwetter"[1], I decided to spend my summer holidays again in Austria this year. I say again, because I do this for the last 2 or 3 years and few winters before. But since my brother, known as MM, and Alexandra recently moved to Vienna (I still say recently, even though it's more than one year ago), I use to travel quite often to visit them. Even though my project "once a month to Vienna" was not quite successful, I made it on average one every two months, which is not so bad either. Everything is a good reason for that: holidays, own birthday, friend's birthday, friends want to visit Vienna, attended conference, not-attended conference, meeting mum, meeting dad, eating Apfelstrudel, playing with Eusebiu :))
And visiting my brother and Alexandra, of course!
Therefore I was entitled to receive a warm welcome on their white board:

And yes, except of the fact that they recognized my mayorship on their apartment, they did not hesitate to make fun of me not using Facebook at that time... the whole day, and the day after, and the other days as well. About that, it was a little weird not to be able to contact people, to check the message history about stuff that is important in my daily life, to share stuff, to see what people share (some people). What I did not miss, was the information overload. But then I said, I can restart my blog; and then Alexandra made a point: how are you going to promote your blog?


Back to being out of Kassel: Being in Vienna is quite cool... just think about the Wiener Melange, the Sachertorte, the Apfelstrudel mit Schlagobers, the Germknödel, the delicious Palatschinken, the great Kebab from Lamm and the great Ottakringer Radler Johannisbeere. I see, I am talking about food and drinks only. Well, I think I passed the time when I was amazed by the buildings which look quite impressive, the language that sound like the German my grandma taught me, the people who are not always grumpy, the non-existing mountains (no, you can't be amazed by that), the city atmosphere, going shopping on MaHü (no, actually you can't get bored of this), the night life in MQ, the night life outside MQ, and I think much much more. 

But when you go to Vienna, you should also learn to "act like a local"[2] :
1. Be grumpy, or maybe look grumpy in order to fit in, but actually you and the Viennese don't have any reason to be grumpy.
2. Spend hours in a cafe and not any cafe, but try Cafe Havelka, or other traditional Viennese cafes.
3. Treat the waiter as a king, because he IS the king and he acts like that. Call him Herr Ober and don't **** him off, even when you sit couple of hours there.
4. Drink G'spritzer... everything: wine, juice, just mix it with water. It doesn't taste very good, but it's refreshing.
5. Order a Krügerl or a Seidl. It's the same like ordering Melange instead of Milchkaffee... it's basically just to make them understand you right away and be less grumpy.
6. Enjoy the smokers paradise... for those who need it.
7. Eat a Schnitzel, and Schweinsbraten with Semmelknödel and Kraut, Tafelspitz, Knödel mit Ei, Gulash...
8. Eat a Sacher cake in any cafe, it's simply delicious.
9. Eat a Frankfurter Würstl with Kren and Senf and don't ask why they call them Frankfurter and not Wiener Würstl like the Germans do.

Servas! ;)

[1] http://www.zeno.org/Wander-1867/A/Kaiserwetter
[2]  http://use-it.travel/_files/fileupload/cities/plans/2012_vienna.pdf

August 18, 2012

5 Tage und 5 Nächte

15. August 2012, 13:00 - Ankunft des Kaiserzuges in Bad Ischl
Anlässlich des 182jährigen Geburtages von Kaiser Franz-Joseph I hat's uns auch nach Bad Ischl geführt. Eigenglich war nicht das der Grund unserer Reise in die Kaiserstadt und die Stadt der Ischler-Törtchen, aber trotzdem eine schöne festliche Überraschung. Als wir nach dem Besuch der Kaiservilla den Bahnhof und die Post besichtigen und in der Trinkhalle den lang ersehnten Schweinsbraten mit Semmelknödel und Kraut genießen wollten, wurden wir bereits vor dem Bahnhof von den großen Menschenmassen  überrascht. Neugierig gingen wir auf die Gleise wo der Kaiserzug, eine alte Dampfeisenbahn, hielt und die Reisenden aussteigten.

Festgäste beim Kaiserfest
"Gäste aus aller Welt" kamen zum Kaiserfest, welches wir nachher erfuhren am Tag davor anfing und fünf Tage andauerte, bis heute an Franzl's tatsächlichen Geburtstag (geb. 18.08.1830) - im Angebot der Kaiser-Ball, die Kaiser-Gala und ein Kaiser-Bummel.
Unter den Gästen viele Angehörige des Österreichsischen Adels und selbstverständlich seine Kaiserliche Hochheit.

Kaiser Franz-Joseph I nach seiner Ankunft in der Kaiserstadt Bad Ischl
Nach kurzer Verschnaufpause stürzten sich sämtliche Photographen (die vorher das Photomuseum im Marmorschlößl besichtigt haben) auf den Kaiser und seine Begleitung (noch wussten wir nicht, dass sich die Kaiserin auch in der Menschenmenge befand). Er winkte uns sogar kurz zu bevor er in die Kutsche steigte und die Parade startete.
Und hier war sie auch, die Kaiserin Elisabeth, heute in lila und mit schwarzem Sonnenschirm, den sie dank der herrlichen Kaiserwetters dringend nötig hatte.

Kaiserin Elisabeth und Kaiser Franz-Joseph I
Am Bahnhof entlang, bei der neuen Post vorbei und weiter durch die Innenstadt marschierte der Menschenzug. Wir blieben an der Post zurück um unserer Mama zu telegrafieren. 
Hier endete das Kaiserfest für uns und wir machten und weiter durch Bad Ischl auf die Suche nach dem Schweinsbraten und den Ischler-Törtchen, die wir nie gefunden haben und mein Appetit danach so groß wurde, wie noch nie. Aber einen herrlichen Schweinsbraten haben wir uns im Restaurant Hubertushof gegönnt.

Grüß Euch Gott!

Photos: http://mariusmuresan.blogspot.com

August 17, 2012

"Ce pot eu pentru asta?"

Când locuiești câțiva ani în Germania și vorbești orice altă limbă decât limba română, pentru că la serviciu vorbești germană, cu prietenii vorbești germană sau engleză, faci cursuri de limbă spaniolă, există o posibilitate destul de mare să începi să creezi o  limbă română adaptată... respectiv să formulezi propoziții care se întind pe 4 rânduri :D

Cam așa mi s-a întâmplat și mie... și așa am devenit vestită pentru faptul că uneori tind să germanizez limba română și sună cam așa:


 













  dt: "Mach nicht mehr so viel Stress!"
dt: "Ich bin nicht auf den Mund gefallen!"












 dt: "Was kann ich dafür?"



Doamne-ajută!


Meme characters by Marius Mureșan