Protestam pana castigam!

Protestele studentilor din Austria si Germania continua!

De la mijlocul lunii octombrie, mii de studenti din Austria si Germania protesteaza impotriva implementarii gresite a principiilor Procesului Bologna in Universitati, fiind nemultumiti, printre altele, de imposibilitatea participarii la cursuri din cauza seminariilor si cursurilor prea pline, in ciuda introducerii taxelor de studii in majoritatea regiunilor tarii. De asemenea, studentii spun ca nu se mai simt reprezentati, nu sunt implicati in luarea deciziilor, iar conditiile de studiu lasa de dorit. Asadar in 61 de institutii de invatamant superior din Germania, studentii isi petrec zile si nopti in aulele acestora, boicotand cursuri si alte activitati care ar trebui sa fie organizate in acestea.

Din 18 Noiembrie ne-am alaturat si noi, studentii Universitatii din Kassel, ocupand cel mai mare amfiteatru "Hörsaal 1". De la inceput, presedintele universitatii la fel ca si alti reprezentanti ai universitatii se intalnesc regulat cu studentii pentru a negocia conditiile si a cauta o solutie pentru problemele acestora. Studentii solicita sali de curs mai mari, ore de curs in intervalul 8-20 (nici nu stiam ca inginerii incep cursurile la 6:30... groaznic) si renuntarea la listele de prezenta.
Deseori problemele cu care se confrunta studentii si profesorii nu sunt atat de usor de rezolvat, conducerea universitatii dand mereu vina pe subfinantarea invatamantului superior in Germania.
Intr-adevar, Universitatea din Kassel a fost luata putin prin surprindere de numarul mare de studenti inscrisi in ultimii ani. Probabil datorita faptului ca s-a renuntat la taxele de studiu in statul Hessen, in octombrie 2009, 19 635 de studenti au inceput un nou an de studiu. In mijlocul constructiilor unui nou campus, universitatea cauta solutii pentru rezolvarea temporara a acestei probleme: unele cursuri sunt tinute in cinematografe, sali ale diferitelor comunitati religioase, sau sunt chiar prin transmitere video in alte sali de curs. Totusi, prin introducerea listelor de prezenta care au chiar si o influenta in evaluarea finala a cursului (care de obicei este un test scris), studentii sunt "obligati" sa fie prezenti fizic la cursuri, in conditiile in care invatarea este mult ingreunata. Pe de alta parte, multi profesori tin seminarii in grupe mici, pentru a facilita interactiunea studentilor. Din aceasta cauza, chiar daca studentii au fost acceptati la studiu, nu primesc un loc in sala de seminar.

O problema de nerezolvat? Noi cautam rezolvarea impreuna!

De ce m-am implicat intr-un ONGS?

Am citit cu ceva vreme in urma articolul din Evenimentul Zilei cu privire la asociatiile studentesti ca si rampa de lansare in cariera. Pe urma am citit si reactia Centrului de Resurse pt Organizatii Studentesti, care ne-a incurajat pe noi, actuali sau fosti ONGS-isti, sa impartasim experientele in ONGS si m-a facut sa ma gandesc serios la motivatia mea de a ma implica intr-un ONGS (Organizatie neguvernamentala studenteasca).

Acum, dupa 2 ani de absenteism din vreo organizatie studenteasca, ma aflu intr-o situatie destul de emotionanta, amintindu-mi de cea mai frumoasa perioada din studentie.

In ONGS (-uri) am avut parte de cea mai valoroasa experienta din viata mea. Timp de aproape 3 ani, am fost membra ASPR, apoi Cognosis si EFPSA si in ultimul an de facultate, ANOSR. Am avut ocazia sa cunosc oameni valorosi si sa lucrez cu ei, sa ma dezvolt si sa-i ajut pe ceilalti sa se dezvolte, sa capat incredere in mine si in ceilalti, mi-am facut prieteni probabil pentru toata viata, pentru ca ne leaga un lucru minunat: voluntariatul.

Am dezvoltat o pasiune pentru voluntariat, pentru proiecte studentesti si pentru educatia superioara. Am intrat intr-o lume in care educatia noastra este responsabilitatea noastra si o lume in care motivatia, initiativa si responsabilitatea au un rol crucial in dezvoltatea noastra, o lume in care voluntariatul ne ghideaza cele mai importante decizii si o lume, in care fiecare isi gaseste propria misiune. De atunci nu am mai parasit aceasta lume, chiar daca in momentul de fata nu sunt membru activ al vre-unei organizatii studentesti, dar urmez aceleasi principii, avand aceeasi motivatie si aceeasi sete de invatare.

Acum sunt studenta masteranda si asistenta de cercetare in educatie superioara, conduc un tutoriat de specialitate pentru studentii din anul I si coordonez o platforma de e-Learning (www.e-mahe.com). In toate activitatile acestea aplic si dezvolt ce am invatat in ONGS-urile in care am activat. Continui sa fac voluntariat, pentru ca este cel mai frumos si util lucru care mi s-a putut intampla vreodata.

What a Wonderful MAHE World

by Dian Yunus, 2009

Mi-am dat seama…

In timp ce vorbeam zilele trecute cu Andi, ii spuneam unele chestii, pe care nu le-am mai zis niciodata pana acum. Ma tot miram, si asa m-am hotarat sa le strang pe toate aici:

Asadar mi-am dat seama…

… ca frate-meu s-a mutat din apartamentul in care am stat impreuna cand eram eu studenta la Cluj si unde nu voi mai putea merge niciodata de acum incolo. … si s-a dus si ultima urma de studentie…

… ca ma indrept cu pasi mici spre scrierea lucrarii de master. Pana de curand nu m-am mai exprimat astfel… ma bucur ca am trecut la formularea asta; ma motiveaza!

… ca de fiecare cand ma simt demotivata sau imi pierd elanul, citesc blogurile lui Andi si ale lui Traian, mai trec pe la Twitter si Ted si viata merge inainte. Bine ca nu-mi trebuie terapie in fiecare zi, ca nu se prea inghesuie baietii la scris :)

… ca atunci cand povestesc, planuiesc, proiectez sau organizez ceva, ce-mi face foarte multa placere, se face dimineata si ma simt ca in studentie la Cluj;

… ca tot ceea ce unii numesc organizare nemteasca am invatat si am dezvoltat in ASPR si ANOSR;

… ca totul in ce am crezut inainte sa vin aici, inca ocupa primul loc in lista prioritatilor: Schimbam educatia in Romania!

… de fiecare data cand mi-e dor de casa, ma uit in jur si imi dau seama ca acum aici e casa mea.

… ca imi place atat de mult activitatea mea de tutore pentru studentii din anul 1, ca as face asta toata viata!

Sharing Experience

I met yesterday a Bologna Expert from Turkey (this is how he calls himself even if he is questioning the term). During his visit in our Centre this week, he gave a presentation on the current developments in the implementation of the Bologna Process in Turkey.
It was quite interesting to observ the commonalities between the importance of the Bologna Reform for Turkey and for Romania: European integration, globalization of higher education and a framework for the reform of the national higher education system.

I found it amusing when he stated about the change to the new cycle structure: "Well, we have cycles since 1981, so it was not a real challange to design the new structure to 4(BA)+2(MA)+4(PhD)". Probably, Turkey belongs also to those countries who just moved forward or backward the time of graduation from the first cycle. Recently, Prof. Teichler commented, in a TV show, the problem of the new Bachelor-Master structure in Germany. The phenomenon, which in my eyes seems to happen in the majority of the European higher education systems, is that all systems want to keep their previous levels of qualification (e.g. 'Diplom' or Master), sqeeze somehow the former courses into the new Bachelor programmes and make hereby a "Bonsai-Bachelor" (Teichler, 2009).
The story of ECTS is also funny. In Turkey an own credit system is used, based on contact hours. ECTS is mainly an instrument for recognition of mobility periods. Therefore, the calculation of ECTS points for a course in Turkey is very simple: 30 credits a semester for 6 mandatory courses... that means 5 credits per course.
At least, in Germany, they tried to take over some principles of ECTS, but they tend to fall to the other extreme and increased in this way the student workload very much (which is never evaluated!!): papers, presentations, reviews for each session/course and the obligatory TEST at the end of the semester for each discipline.
German students and pupils started a national education strike last week, against the new system, against tuition fees, against grades for behavior, against the 12th grade high school degree, for more authonomy, more student participation and student voice: Education for all and for free!
We discussed this issue with our guest as well and I was surprised to find out about the the different levels of internalisation of students rights among the student community in Turkey: the social dimension is confused with social activities and the opportinity for a student representative to talk to his/her students in an university event, should be given by the professors. I find this quite sad and it will take some time to change the mentality of students and other stakeholders of the universities in favour of collaboration and partnership. Nevertheless developments in this direction start to appear, because our colleague in Turkey was also student representative before he started his PhD and got a job at the university. And he is very much involved in student information and awareness campaigns, as well as in fostering change in the university through several projects: new teaching techniques trainings for young lecturers, trainings for the students' unions, building a student centre where social and learning activities will be combined, etc.

One student... reminds me on my first contacts with this issue, on Traian and then Vlady and then the community of Bologna Instigators...

We change education! ;)

Reference:
Teichler, U. (Author) (June 16. 2009). Prüfungen im Bachelorstudium [Television broadcast]. 3Sat. Retrieved June 26. 2009 from URL: http://www.3sat.de/mediathek/mediathek.php?obj=13231&mode=play.

Am avut o bicicleta albastra ....

A venit primavara si pe la noi

De cateva zile mi-am scos bicicleta de la 'hibernare' si imediat am prins din nou gustul plimbatului cu bicicleta. Am fost la Buga duminica, marti am fost in Vellmar, joi dimineata m-am plimbat pe malul raului Fulda... si uite asa incepusem sa am un program destul de fainutz ...
... pana azi ...
... azi aveam o zi destul de plina: trebuia sa ajung la dentistul care mi-a pus luni doua plombe si care m-a socat ieri cu o nota de plata de 120€ pentru ca nu stia cum e treaba cu (ma scuzati) cardul european de asigurat ; pe urma trebuia sa-i cumpar Oanei 15 prosoape din-alea, de care gasesti numai la Xenos si sa i le trimit maine la TG. Mures si mai trebuia musai sa ajung la lucru, ca nu am mai fost de marti.
Ma gandeam eu asa azi dimineata, dupa ce m-am trezit cu 3 ore mai tarziu decat trebuia, ca as rezolva totul foarte repede daca as merge cu bicicleta. Zis si facut! Ma imbrac sportiv, imi fac o strategie si ies in curtea interioara a caminului.

<--
<--
<-- <--  
<--
<--
<--

Bicileta mea nu mai avea o roata!!!

Stau cateva secunde socata si nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. In fine, dupa acele cateva secunde ma intorc putin si ce vad pe pertele opus: roata!!










 
Ma uit din nou la bicicleta, la roata, din nou la bicicleta si ma duc la tramvai. Ce sa si fac? Gata, nu mai am bicicleta ... incepusem deja sa-mi plang de mila.
Ajunsa la dentist si afland ca totul a fost doar o neintelegere si ca ei nu aveau toate actele necesare pentru a intra in contact cu cei de la CNAS si ca acum, dupa ce i-am lamurit, e totul bine si frumos, imi trece si supararea ca nu mai am bicicleta.
Urcata iarasi in tramvai spre Xenos (bine ca circulam gratuit), ma gandesc ca poate era si timpul sa-mi iau o alta bicicleta, ca oricum nu mai era ea sigura. Poate asta e un semn, si asa ma hotarasc sa merg chiar maine dimineata la Flohmarkt.
Dupa ce m-am mai plans la o groaza de oameni, despre ce mi s-a intamplat, m-am decis ca totusi luni sa merg cu ea la service, ca tot avem unul tare de tot in campus, unde niste studenti de treaba repara biciclete asa ca hobby.
Daca va intrebati acum, de ce nu ma apuc eu sa pun roata la loc, vreau sa o citez pe o colega de servici: "Noi suntem 'higher education researchers' si daca am face noi asta, altii inta in somaj!"
Dar totusi mai am o speranta, ca la noapte persoana respectiva se va intoarce si va pune roata la loc...

Totusi, lumea e buna!

M-am mutat la casa noua

De cand am venit pe meleaguri nemtzesti, m-am mutat deja de cateva ori, de pot sa-mi deschid firma de consultanta la mutat: stiu unde gasesti masina, stiu cat te costa, stiu unde-ti cumperi toate cele necesare pt casa si balcon, stiu unde gasesti ajutoare la carat, stiu si ca in decurs de o luna trebuie sa te prezinti la evidenta populatiei, sa-ti schimbi adresa, etc.

 

 Acum sper sa fie ultima mutare in urmatorul an si jumatate... dup-aia urmeaza iarasi una mare... unde m-o duce...

Alaltaieri am fost la evidenta populatiei sa-mi inregistrez noua adresa, mi-am lipit numele pe sonerie, casuta poastala, etc. si ieri am avut si chef de inaugurare. Hehe, a fost tare fain, numa cu nemti, toti tutori prin camine. A, am uitat sa spun ca m-am mutat in alt camin, poate-o fi interesant de stiut. Nu ca ar fi fost urat in celalat camin, ba chiar am avut o colega de apartament super tare care studia 'product design' la Facultatea de Arte si facea niste chestii impresionante. S-a intamplat ca din toamna anului trecut, vecinul de deasupra sa fie cam galagios. Dupa cateva luni de rabdare si discutii cu dansul, am facut si eu cum fac toti nemtii (la sugestia unui prieten din America Latina), merg la institutia care se ocupa de camine si vorbesc cu tanti responsabila pt caminul meu. Ei bine, in doua saptamani am primit oferta de a ma muta in alta camera iar dupa alte doua saptamani m-am mutat. Asta numesc eu eficienta!

Uneori, umbland pe strada si reflectand asupra experientelor mele din ultima vreme, ma gandesc ca-mi place aici, imi place, ca in general merg lucrurile si se pune mult accent pe eficientza si profesionalism. Cu toata birocratia in care unii se pierd, sistemul functioneaza.
Alteori imi lipseste putina flexibilitate si spontaneitate in toata viata asta bazata pe reguli si norme. M-as duce si eu cu cortul la malul lacului la un gratar de 1 Mai, dar nu-i voie.

Bine ca vin acasa!

De 1 Martie

vă doresc ca acest ghiocel să vă aducă primăvară în suflete, cu mult soare şi păsărele zburătoare
(ce frumos
rimează )

La mulţi ani de mărţişor!

Photo made by Mario