June 19, 2009

Am avut o bicicleta albastra ....

A venit primavara si pe la noi
De cateva zile mi-am scos bicicleta de la 'hibernare' si imediat am prins din nou gustul plimbatului cu bicicleta. Am fost la Buga duminica, marti am fost in Vellmar, joi dimineata m-am plimbat pe malul raului Fulda... si uite asa incepusem sa am un program destul de fainutz ...
... pana azi ...
... azi aveam o zi destul de plina: trebuia sa ajung la dentistul care mi-a pus luni doua plombe si care m-a socat ieri cu o nota de plata de 120€ pentru ca nu stia cum e treaba cu (ma scuzati) cardul
european de asigurat ; pe urma trebuia sa-i cumpar Oanei 15 prosoape din-alea, de care gasesti numai la Xenos si sa i le trimit maine la TG. Mures si mai trebuia musai sa ajung la lucru, ca nu am mai fost de marti.
Ma gandeam eu asa azi dimineata, dupa ce m-am trezit cu 3 ore mai tarziu decat trebuia, ca as rezolva totul foarte repede daca as merge cu bicicleta. Zis si facut! Ma imbrac sportiv, imi fac o strategie si ies in curtea interioara a caminului.

<--
<--
<--
<--  
<--
<--
<--


Bicileta mea nu mai avea o roata!!!





Stau cateva secunde socata si nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. In fine, dupa acele cateva secunde ma intorc putin si ce vad pe pertele opus: roata!!










 

Ma uit din nou la bicicleta, la roata, din nou la bicicleta si ma duc la tramvai. Ce sa si fac? Gata, nu mai am bicicleta ... incepusem deja sa-mi plang de mila.
Ajunsa la dentist si afland ca totul a fost doar o neintelegere si ca ei nu aveau toate actele necesare pentru a intra in contact cu cei de la CNAS si ca acum, dupa ce i-am lamurit, e totul bine si frumos, imi trece si supararea ca nu mai am bicicleta.
Urcata iarasi in tramvai spre Xenos (bine ca circulam gratuit), ma gandesc ca poate era si timpul sa-mi iau o alta bicicleta, ca oricum nu mai era ea sigura. Poate asta e un semn, si asa ma hotarasc sa merg chiar maine dimineata la Flohmarkt.
Dupa ce m-am mai plans la o groaza de oameni, despre ce mi s-a intamplat, m-am decis ca totusi luni sa merg cu ea la service, ca tot avem unul tare de tot in campus, unde niste studenti de treaba repara biciclete asa ca hobby.
Daca va intrebati acum, de ce nu ma apuc eu sa pun roata la loc, vreau sa o citez pe o colega de servici: "Noi suntem 'higher education researchers' si daca am face noi asta, altii inta in somaj!"
Dar totusi mai am o speranta, ca la noapte persoana respectiva se va intoarce si va pune roata la loc...

Totusi, lumea e buna!

2 comments:

Anonymous said...

:) o imbratisare mare mare mare de la Timisoara. Sper ca in final s-a rezolvat problema cu bicicleta :P

tamoeta said...

:)
O imbratisare maree pt tine! Ma bucur mult sa vad ca iti merge bine! Eh, cu bicicleta se rezolva. Doar socul a fost mare :P

Te pup!