August 28, 2008

Sanatate si Doamne'ajuta!

De fapt vroiam sa scriu ca am concediu si ca mi bine, dar asa m-am infipt in subiectul asta de il fac tema de blog si chiar prioritar inainte sa va scriu despre saptamana mea in Schwabenlaendle.
Intr-o zi din concediul meu foarte organizat (cum e specific la ei, nemtzii), am fost la pescuit si la plimbat. Baietii, Rene si Werner, au pescuit (2 pestishori, ca restul le radeau in nas, venind pana la undita si facand semne ciudate cu aripioarele, parca numa de ciuda nu vroiau sa mushte). Noi, fetele (Lara, Inge, Nera si cu mine), ne-am plimbat 2 ore (= 4 km) in Märchenwald (Padurea povestilor) in jurul unui lac mare. A fost tare placut. Seara, ajunsi acasa, am gatit pestii (vezi pe gratar-afumatoare). Fiecare manca un pestisor cu salata de cruditati, dupa care cate 1 felie de tort diplomat si inca o felie de tort de branza dulce cu mure + cola. Ce combinatie perfecta pentru o cina la ora 21:30. Asa m-am si trezit dimineata. Cu Au! si Vai! stomacu'. Dar nu ma vait, ca doar nu-s nemtzoaica. Nu, nu m-am vaitat ca eram cica alba ca varu si sa deschid gura, era prea mult. Eu nu m-am vazut, stiu numai ca m-am chinuit sa ajung cumva jos la casa lor (eu locuind intr-o alta casa in aceeasi curte) si imi amortisera mainile si picioarele. In cap auzeam tot felu de sunete foarte inalte si foarte dese (daca stie cineva ce inseamna asta, pls, un comment). Na, era clar ca pt mine, ziua se arata a fi naspa. Egal, nu imi mai trebuia numic, decat un pat, in aer liber, la umbra si liniste, multa liniste. No, las ca si in casa in fata televizorului, cu doi copii care se joaca la calculator ii bine. Nu mai eram alba, dar ma durea stomacu de mama focului. Dupa vreo cateva ore, in care am mai motzait si m-am trezit singura-singurica, incerc sa manc ceva, ca poate i-o fi foame saracului stomac (O fi mancat pestisoru tot tortu ). Imi iau o banana si o mananc incet si cu grija. Na, mi-o trebuit banana!! Iar de la capat, dureri si iarasi dureri. Nu mai vroiam altceva decat sa fiu acasa si sa mananc o supa de gaina din curtea mea si sa beau un ceai cald de musetel din gradina (de parca am avut vreodata musetel in gradina…; na bine, v-ati prins cat de mare era dorinta mea de a fi acasa, la mama). Ma gandeam mult la tot felu de chestii, numai sa uit ca ma doare stomacu. Mi-am adus aminte de saracu Andi, care, Doamne, cat mi-o mai cerut lapte, sa-si mai potoleasca stomacu tare dureros uneori. Daca as fi stiut ca te doare asa tare, ti-as fi facut si supa calda de gaina
Na dupa alte cateva ore si inca o criza cu tremurici, furnici si sunete inalte, varuiala si cerculete verzi, a gasit organismu meu solutia si m-o vindecat. Dar nu va spun cum (cu siguranta e foarte neinterenat), ma bucur ca organismu meu stie sa lupte impotriva dusmanilor, chiar daca mie uneori nu-mi place varianta pe care-o alege pentru a invinge. Seara, vine acasa restul familiei, si prima reactie a matushii Inge: "Stiu ce ai! Pietre la fiere!" Na, parca mi-o dat cu o piatra in cap. Nu tu internet, nu tu gugal, credeam ca innebunesc! Bine ca matusha are o biblioteca bine dotata si imi aduce dex-ul bolilor. Ma iau si citesc si gasesc ceva interesant: Se transmite genetic (multumesc, mama), dar se agraveaza prin difrerite moduri, ca de exemplu regimuri alimentare sau chiar postul. Na, bravo! Bata-ma sa ma bata, ca mi-am derulat toata viata prin minte sa analizez cum si cand si ce am mancat si care tratamente le aplic deja de mult si ce sa schimb, si de ce mi se inatmpla chiar mie, si de ce acum si de ce aici?
Oricum, eu nu cred! Nu am crezut nici cand mi-a spus doctorul in primavara lui 2007 (dupa B&L2007) ca am pneumonie, si uite ca m-am vindecat (cred) si fara ale lui antibiotice. Oricum acum stiu ca primul lucru cand ajung inapoi in Kassel fug la medic. Nu-mi place, dar vreau sa-mi spuna ca is bine, is intreaga si ca greutatea pe care am acumulat-o in ultimele luni nu se datoreaza unor pietre inutile si chiar daunatoare, care si-o gasit sa-si faca culcus moale la mine pe ficat… grrr.

Dar azi mi-e bine si pot scrie si blog, hihi.

2 comments:

Irina said...

Hei! esti bine ? ai mers la medic?

tamoeta said...

Da... is mai mult decat bine :)
Evident ca nu m-am mai dus la medic... asa suntem noi, oamenii, pana nu ne arde, nu stingem focul. :P