October 23, 2007

Europa si... EU


De azi sunt cetatean european ... poate eram si pana acum, dar azi sunt cu acte in regula si sa ma credeti pe cuvant ca asa este. A trecut ceva timp de cand am venit si savuram “ilegalitatea” Ey na, nu eram chiar ilegal (ba traiam mai legal decat la Cluj ... macar eram inregistrata la Einwohnermeldeamt), dar nu aveam drept de sedere respectiv drept de lucru, pana nu primeam aceste drepturi de la Auslaenderbehoerde. Am auzit muuulte variante, ba ca nu-s cetatean european (ca cetateni europeni sunt doar aceia ale caror tari sunt membre EEA – European Economic Area - si cica noi nu suntem, chiar daca google imi zice ca suntem), ba ca is dar nu in totalitate... mult prea stresant pentru mine. Ey bine, azi m-am convins. Ma duc eu frumusel la respectiva institutie care se ocupa de noi, cei care venim din afara granitelor tarii. Inainte de asta scot un extras de cont barosan, ca trebuie sa le areti ca ai cu ce sa–ti cumperi papa ca sa nu le ceri lor ajutor social sau minuni dinastea. Aveam niste emotii, ca nici la licenta nu tremuram ca acolo (lol). Na ma duc frumusel la biroul de informatii si cer sa intru la d-l care se ocupa de litera mea, “M” (De la Mureeesan – atentie, nu Mureshan). Astept in fata unui panou care-mi indica prin sunet si prin palpait ca e randul meu sa intru la domnul.... inca tot emotii.... daca nu-i place ceva la fata mea, daca nu are chef sa-mi dea drept de sedere, daca ii trebe nu stiu ce acte care nu erau trecute in ghidul studentului strain, daca nu e buna poza... daca, daca, daca. Si suna si palpaie: ma duc eu inauntru si domnul glumet ma intreaba ce vreau... eu zic ca vreau drept de sedere. El zice ca nu-mi da. Eu zic: BITTE ! El o tine una si buna ca nu-mi da. Atunci eu, bine informata ce sunt, ii zic ca stiu ca acum, de cand Romania este tara membra a UE, nu mai avem nevoie de drept de sedere (= Aufenthaltserlaubnis) ci doar o chestie mai simpla. Nu zice nimic si se apuca sa ma caute prin arhiva lui. Eu in arhiva lui? Nu se poate! Asa si era, nu eram in arhiva lui, ca eu abia de 3 saptamani traiesc pe aceste meleaguri. Imi cere pasaportul, cauta numele in calculator si ma gaseste.... hmmm... eu in calculatorul lui?! Exact! Ma gandeam...oare ce mai stie despre mine... VEde la el in calculator ca figurez cu alta serie si njumar decat cea din pasaport. Evident, ca doar sunt cetatean european si ma legitimez cu cartea de identitate (tot europeana si ea, numa ca e can greu cu CNP-ul ca saracii nemti nu stiu ce e ala si cauta disperati data nasterii)... atunci ii dau buletinul, insa imi retine pasaportul si face copii de la fiecare fila. Intreb eu: chiar vreti sa stiti pe unde am mai umblat? La care el foarte smecher: evident! No, facand copie de la fiecare fila descopera ca eu am mai avut drept de sedere in aceeasi tarisoara (de pe cand am fost in LuBu). Si de aici nu a mai fost dificil... doar a prelungit perioada si am primit o foaie de hartie (nu alba pentru ca aici se foloseste recicling papier) care se numeste Bescheinigung zur Freizuegigkeit si care cica mi-a fost eliberata in 1.04.2006 si care spune ca subsemnata (adica eu) are drept nelimitat de intrare si sedere pe teritoriul Germaniei. Juhuu!!!

Asa, si cu ce ma ajuta asta? Cu nimic, e doar multumirea mea sufleteasca ca m-au tratat aproape ca pe unul de-al lor. Restul conditiilor si obligatiilor sunt cam la fel ca ale chinezilor. Doar ca mi-a spus nenea ceva interesant... pot sa solicit BAFOEG statului german (asta e o bursa pt toti anii de studiu, din care jumatate va trebui sa-i returnezi dupa absolvire)... chiar vreau? Ia pune mana si munceste si nu cere bani altora. Asa ca fug eu la alta institutie, pe numele ei Agentur fuer Arbeit (vecina cu mine, daca va mai animti). Merg eu acolo si tipic pentru nemti, ma trimite prin vreo 3 birouri pana sa ajung la persoana care chiar ma poate ajuta. Aflu in acest birou ca am drept de lucru ca oricare student strain care vine dintr-o tara inafara EEA 2004, adica 90 de zile pe an (8 ore/ zi) respectiv 180 de jumatati de zile (4 ore/ zi). Dar in cadrul si pentru universitate pot sa lucrez cat ma tin puterile. Aici stop! Nu spun mai departe azi!


C.U.

PS: No photos today... but take a look to the others here

4 comments:

Andi said...

heeeeey :)
uite ca in sfarsit apuc sa-ti citesc bloguletzele. si ma bucur ca ii ce ceti :D
frumoase pozele!!
ma bucur sa aud de multiculturalitatea cu care te confrunti (bubebe stie de ce ;) )
sa tot scrii!

dor de tine tare!!!

tamoeta said...

Well, ti-a luat ceva timp pana te-ai prins ca mai am bloguletz :P
Despre multiculturalitate o sa tot scriu... apropos, ieri am avut seara culturala romaneasca: papat tocanita de ciuperci cu piept de pui si mamaligutza, baut vin romanesc cumparat din supermarkt nemtzesc, vazut poze cu tarisoara frumoasa si filmulete... Romania, simply surprising!
HUG!

Traian Bruma said...

Ce imi place sa-ti citesc blogul ... Parca te aud povestind. Keep up the good work ... ca ne-ai obisnuit :)


>:D<

tamoeta said...

Hihi... am zece mii de chestii de povestit de la principiul taierii mamaligii si pana la complexul sistem de educatie... dar vorba ceea... uunde ne grabim :))
HUG!