Out of Kassel: Bonn

I almost forgot how beautiful it is to travel by train to Bonn on the side of the Rhein, watching the ships passing by, admiring the castles in the sunset, driving through pretty German villages, almost smelling the aroma of the grapes in the vine yards on the “Rheinhang” and eventually getting to the Loreley rock.

It’s been one year since I was in Bonn, but last time, it was a great time. I keep remembering

• the people, who are as helpful and talkative as I don't really experience in Nordhessen,
• the Rhein-Promenade, where I love to walk in the mornings, watching people jogging, riding, inline skating, while I just enjoy the sun rise and perhaps doing some stuff... (like now writing this post)
• the friendly employees in the Romanian embassy 
• and even the people in the organisation I was visiting for a job interview, because I still think they are very nice, but not my type :)

Rhein this morning

Today I’m back, in my new role, but for another purpose,  and in Bonn... nothing changed.

I’m sitting on the terrace of Rheinpavillon on the Rhein-Promenade; there’s not much going on, people are walking by in a quite relaxed manner... birds are flying around, there's a bee giving me a hard time... but she is a "bönnsche" bee :)

I like this place. There better be a good reason for me not living in Bonn today :)

Să ne amintim de Felix

În fiecare an, de când am învățat diferența dintre munte și deal, am mers în vacanțe la munte. O vacanță a fost mai deosebită și anume cea din 2005, când la întoarcere ne-am orpit la niște prieteni în Codlea, cărora tocmai le adusese pe lume cățeaua câțiva cățeluși de brac german frumoși foc. Noi pe vremea aia o aveam pe Peggy, o cățelușă frumoasă tare și răbdătoare și cuminte, dar care și avea grijă de curte și de animalele din curte. Peggy era puțin bolnavă la momentul respectiv, motiv pentru care idea de a adopta unul dintre micuții tocmai veniți pe lume nu părea tocmai nepotrivită.

Printre cățelușii ăștia frumoși foc era și unul negru complet cu o pată albă mare pe piept. La scurt timp după această vizită, el devenise micul nostru Felix.

Photo by me

"E născut pe 19 iunie 2005, noi l-am primit când avea o lunâ, era mititel, se pierdea în curtea mare cu iarbă prea înaltă pentru piciorușele lui. Dormea mult, ca un copil, se trezea să-și bea lăpticu' și se mai uita din când în când la noi. A crescut, i-au ieșit dințișorii, a început să roadă, să muște, să tragă, să rupă, să se răsfețe, … era adorabil. A crescut mai mult și mai mult și a ajuns să fie aproape cât mine. Era ascultător și totuși era rău… avea un glas puternic de-ți era frică să te apropii de poartă. Nu intra nimeni în curte, nici măcar ziarul, că-l făcea ferfeliță." (Tamoeta, 2007)

Între timp a devenit mai mare și mai puternic, mai obraznic și mai îndrăzneț și parcă pe zi ce trecea mai destept. Avea jumătatea lui de curte pe care o împărțea cu celalalte animale, cu Ghiță și eventual Geta, cu găinile care nu au avut niciodată nume, cu albinele, și de curând cu Rilă, Riluța și Riluții. Mai vâna câte-o pisică vecină care se încumeta să intre în curte, dar în rest nu avea treabă cu prietenii de curte. Cu cei de afară avea multă treabă... nu prea era el împăcat dacă treceau cai și căruțe cu cai prin fața porții sau dacă aveam musafiri nepoftiți. Era și tare simpatic când venea vreme mare și tuna și fulgera... se certa cu tunetele fugind dintro parte în alta a curții de parcă vroia să le raspundă... și credeți-mă că le răspundea cu vocea lui puternică de-l auzeau chiar și tunetele.

Yiceam că era și tare destept. Nu cred ca a învățat niciodată că dacă muscă, pe noi ne doare și dacă vrea să se joace cu noi, respectiv ca noi să ne jucăm cu el, să muște mai puțin. Dar cred că mai degrabă l-am învățat că noua ne place când el mușcă, că atunci când era mic și ne prindea de mâneci sau de pantaloni, noi tare ne distram și mai degrabă îl lăudam, în loc să-i spunem că "pe noi nu!" A mai învățat dragu de el că nu are voie să intre în casă și până în ziua de ...marți el știa că nu intră în casă, oricât de tare și-ar fi dorit asta. Își întindea gâtul cât putea el, avand grijă ca lăbuțele să rămână pe pervaz și dacă din greșeală ar fi picat vreun picior în casă, repede îl trăgea înapoi. Era singura mea șansă să mă aduc în siguranță când se bucura foarte mult să mă vadă și iarăși nu facea diferența între a mușca pe cineva care e rău sau a mușca din joacă.

Photo by Marius Mureșan

Photo by Marius Mureșan

Da, ia uite ce câine frumos și parcă și mai cuminte. Ultimele dăți când am mers acasă am reușit să conviețuim fără să ne mușcăm: am mâncat salată de fructe împreună (înafară de pepene roșu) am stat pe terasă la soare, ne-am băut cafeaua pe trepți, am admirat iepurii care deveniseră tot mai mulți și ne mai și ne jucam din când în când. 

Azi ne mai rămân doar pozele și amintirile scrise și nescrise despre cel care a fost Felix.

Out of Kassel: Vienna

In spite of the amazing weather in Kassel at the beginning of august, or as the Austrians would say "Kaiserwetter"[1], I decided to spend my summer holidays again in Austria this year. I say again, because I do this for the last 2 or 3 years and few winters before. But since my brother, known as MM, and Alexandra recently moved to Vienna (I still say recently, even though it's more than one year ago), I use to travel quite often to visit them. Even though my project "once a month to Vienna" was not quite successful, I made it on average one every two months, which is not so bad either. Everything is a good reason for that: holidays, own birthday, friend's birthday, friends want to visit Vienna, attended conference, not-attended conference, meeting mum, meeting dad, eating Apfelstrudel, playing with Eusebiu :))

And visiting my brother and Alexandra, of course!

Therefore I was entitled to receive a warm welcome on their white board:

And yes, except of the fact that they recognized my mayorship on their apartment, they did not hesitate to make fun of me not using Facebook at that time... the whole day, and the day after, and the other days as well. About that, it was a little weird not to be able to contact people, to check the message history about stuff that is important in my daily life, to share stuff, to see what people share (some people). What I did not miss, was the information overload. But then I said, I can restart my blog; and then Alexandra made a point: how are you going to promote your blog?

Back to being out of Kassel: Being in Vienna is quite cool... just think about the Wiener Melange, the Sachertorte, the Apfelstrudel mit Schlagobers, the Germknödel, the delicious Palatschinken, the great Kebab from Lamm and the great Ottakringer Radler Johannisbeere. I see, I am talking about food and drinks only. Well, I think I passed the time when I was amazed by the buildings which look quite impressive, the language that sound like the German my grandma taught me, the people who are not always grumpy, the non-existing mountains (no, you can't be amazed by that), the city atmosphere, going shopping on MaHü (no, actually you can't get bored of this), the night life in MQ, the night life outside MQ, and I think much much more. 

But when you go to Vienna, you should also learn to "act like a local"[2] :

1. Be grumpy, or maybe look grumpy in order to fit in, but actually you and the Viennese don't have any reason to be grumpy.

2. Spend hours in a cafe and not any cafe, but try Cafe Havelka, or other traditional Viennese cafes.

3. Treat the waiter as a king, because he IS the king and he acts like that. Call him Herr Ober and don't **** him off, even when you sit couple of hours there.

4. Drink G'spritzer... everything: wine, juice, just mix it with water. It doesn't taste very good, but it's refreshing.

5. Order a Krügerl or a Seidl. It's the same like ordering Melange instead of Milchkaffee... it's basically just to make them understand you right away and be less grumpy.

6. Enjoy the smokers paradise... for those who need it.

7. Eat a Schnitzel, and Schweinsbraten with Semmelknödel and Kraut, Tafelspitz, Knödel mit Ei, Gulash...

8. Eat a Sacher cake in any cafe, it's simply delicious.

9. Eat a Frankfurter Würstl with Kren and Senf and don't ask why they call them Frankfurter and not Wiener Würstl like the Germans do.

Servas! ;)

[1] http://www.zeno.org/Wander-1867/A/Kaiserwetter

[2]  http://use-it.travel/_files/fileupload/cities/plans/2012_vienna.pdf