Am ajuns la concluzia ca nu sunt foarte multe diferente intre sistemele educationale din tari/ culturi/ continente diferite. Mai mult, modul de gandire al oamenilor e asemanator.
Peste tot gasesti studentii care nu dau doi bani pe studii, principalul e sa aiba o diploma, dar gasesti si studentii care vad studiul ca o obligatie fata de societate. Gasesti cercetatori care tin cele mai tari cursuri si profesori (cadre didactice) care iti dicteaza rezultatele unui studiu de pe o foaie si se mai si balbaie.
Saptamana trecuta am avut unul dintre cele mai tari cursuri din viata mea de student masterand: Research Management: Planning, Development, Funding, Transfer. Am fost atat de mandra de mine ca multe din cunostintele pe care le aveam despre finantarea si scrierea proiectelor de cercetare erau din vremea pe cand volunatriam prin ASPR. Proful, Dr. Adamczak, a fost teribil... un stil pedagogic gen Marian Stas, care ne-a tinut mereu in priza, care ne dadea teme de gandire in timpul pauzei de pranz si care ne-a invatat mai mult decat am invatat in toate cursurile de pana acum. In timpul acestui modul, noi, un grup de 4 studenti entuziasti, lucram la un proiect pt un modul anterior (Transition from Higher Education to Employment and Professional Career). Tema e foarte faina: facem un chestionar de evaluare a conditilor de studiu si a succesului profesional a absolventilor din cadrul programelor internationale de master la Universitatea din Kassel. Sarcina era de a concepe si documenta un chestionar standardizat cuprinzand niste categorii date:
- Individual background, educational pre-master experiences, living situation
- Study behaviour and experiences during course of study
- Competencies
- Job search and transition
- Employment
- Work and relationship to study
- Evaluation of study conditions and provisions
Idea noastra era, ca dupa ce concepem chestionarul sa-l trimitem celor cativa absolventi ai programelor de master din cadrul catedrei de stiinte sociale: Higher Education, Global Political Economy, Labour Policies and Globalisation. Cu tot entuziasmul nostru mergem la proful care ne-a predat modulul, sa ne consultam cu el in privinta catorva aspecte. Surpriza mare, ne dezumfla, pe cate eram noi de umflati. El nu vedea nici un sens in aplicarea chestionarelor, in analizarea unor informatii relevante pentru noi si pentru programele de master, in procesul nostru de invatare, in procesul nostru de relationare ca si grup. Cel mai potrivit este sa luam niste chestionare existente (care de obicei nu sunt documentate), sa le analizam si ca urmare a acelei analize sa concepem chestionarul nostru. Mai mult, o tema individuala trebuie sa aiba o lungime de 15-20 de pagini, iar noi, pentru ca suntem un grup de partu persoane, facem cumva si ne lungim in 40-60 de pagini.
Na si ce invatam de aici? Sa nu mai facem proiecte de grup, sa nu mai cautam sa facem ceva interesant pentru noi si ceva valoros pentru dezvoltarea noastra profesionala si sa stam cuminti in banca noastra?
Nu, cu siguranta vom duce acest proiect pana la capat, cand nu mai scriem term papers!
Va doresc experiente de invatare frumoase! ;)
