"Cluj-Napoca (pronunţat /'kluʒ na'poka/, până în 1974 Cluj; în maghiară Kolozsvár, germană Klausenburg, latină Claudiopoli) este reşedinţa judeţului Cluj, precum şi capitala istorică a Transilvaniei, România." ...asa incepe descrierea pe Wikipedia. Pentru mine, Clujul nu e nici resedinta judetului Cluj, nici capitala istorica, nici centru universitar, pentru mine este Casuta Mea, care m-a adapostit in ultimii 4 ani si care este cea mai frumoasa casuta pe care am avut-o .
De cand eram la liceu, visam sa ajung si eu mare studenta la Cluj, fratele meu fiind student aici. Ei bine, am ajuns! Tin minte ca la inceput imi faceam abonament pe toate liniile de autobuz/ trolli si ma plimbam in lung si in lat prin oras, si daca ma pierdeam, ma urcam in vreun mijloc de transport si mergeam in centru sau la gara...acolo eram iarasi pe pamant sigur. Ei bine, plimbarile astea se reiau acum, doar ca nu ma mai urc in mijloace de transport, numai cand obosesc picioarele . De cand a inceput vacanta, vin destul de des aici, mi se pare ca orasul e din ce in ce mai frumos (nu mi se pare, chiar este). Ma iau si ma plimb in lung si in lat, din Manastur pana in Grigorescu, din Zorilor in Manastur , din Centru in Zorilor si tot asa. Un lucru pe care l-am observat: se face tot mai mare oraselul asta. E ciudat sa vad cum acum doi ani mergeam pe Campului 10 minute si dup-aia se termina orasul...acum mergi 40 de minute si esti inca in mijlocul orasului (bine, exagerez, dar nici mult nu mai are) si la fel e in fiecare directie. Ce sa mai zic de constructiile din centru... am vazut niste proiecte de amenajare si de "nu stiu cum ii spune" a zonei centrale...jos palaria! ... cu pomisori, bancute, fantani arteziene, si ce-i important, nu vor mai fi masini...na bine, nu asa multe. Nu stiu cine e responsabil de toate minunile astea, dar sunt baieti destepti. Cel mai mult ma bucur ca este trotuar din Zorilor pana in Manastur . Azi am vazut o cladire gigantica (asta m-a determinat sa scriu...), un ansamblu rezidential, din multele care se construiesc...dar asta mi se pare deosebita. E o zona foarte faina, cu muulta verdeata un paraiaş in fata, aproape de strada si totusi acolo in lumea ei. Oamenii erau ca niste furnicute...lucrau intr-o veselie! Va fi foarte frumos! O sa-mi fie dor... pt ca o parte din Clujul asta nu va mai exista pt multa vreme (de s-ar produce si in educatie asa repede schimbari...) o sa-mi fie dor de blocul meu (cu vedere exceptionala spre alt bloc, la cativa metri departare), de vecinii din bloc care nu s-au aratat deranjati aproape niciodata de chefurile noastre, de non-stopul de jos (de-astea chiar numa la noi mai sunt...dar sa traiasca), de 7-le care ma ducea in fiecare zi la facultate, dar cel mai mult imi va fi dor de ceaţa din Cluj (de-asta am mai gasit si prin alte parti, dar acolo ma deprima...aici nu )
Am postat filmuletul de mai sus acum cateva saptamani... ma jucam putin cu Camtasia, un programel despre care am invatat in facultate, la cursul de platforme educationale on-line si care am inceput sa-l folosesc in ultimul timp, poate din curiozitate, poate in amintirea cursurilor... Filmuletul e dragut, cred eu... e facut dupa PPT-ul pe care l-a conceput Oana pentru festivitatea de absolvire, ca o surpriza pentru colegi, profesori, parinti, frati, prieteni si toti invitatii care au venit sa ne vada si sa ne aplaude cand ne dadeam ciucurele din stanga spre dreapta. Imi place sa ma uit la el, pentru ca, la fel cum spunea Andi la festivitate, parca e parcursul meu prin facultate, cateva secvente din el, si in egala masura nu-mi vine sa ma mai uit. Imi amintesc de toate chestiile naspa care s-au intamplat in ultimele luni, toata zarva cu pregatirile de absolvire, mici rautati, frustrari, stres ... nu asa trebuia sa se desfasoare totul. Ma gandesc oare ce nu am facut bine? Am inceput pregatirile din timp, stabilisem totul si in ultimul moment nimic nu mai era bine. Acum a trecut si a fost chiar frumos, dar eu nu-mi amintesc cu drag de acele perioade, care puteau fi cele mai frumoase din perioada studentiei... pacat. Poate la intalnirile urmatoare va fi altfel, poate mai bine... daca nu, inseamna ca nu am invatat nimic... dar nu vreau sa cred asta, la urma urmei suntem pedagogi :)
Sa va povestesc ceva taaaare funny. Saptamana trecuta am fost la scoala de vara “Dezvoltare persoanala” organizata de Cognosis - Federatia Asociatiilor de Studenti la Psihologie si Stiinte ale Educatiei din Romania, la Sibiu. Daca e scoala am facut scoala, dar dupa scoala ne-am arata fata de studenti psihologi.
Mergem noi frumos in prima seara in centru, ca sunt concerte, ca e frumos Sibiul, s.a.m.d. Pe drum ne apuca urmaririle... pur si simplu urmaream oameni pe stada si mai mult, ii si imitam (daca se intorceau sa se uite ce e in spatele lor, ne intorcxeam si noi, etc.). No, inchipuiti-va sa va intorceti si sa vedeti un carnatz de 100 de persoane in urma voastra...taaaare comic :))
Acelasi lucru il facem si in a doua seara, ca doar trebuie sa ne cunoasca lumea din Sibiu. Pe langa asta ne oprim la un moment dat la intrarea in centru, facem un cerc mare si ne jucam calutii....”si vin calutii, vin calutii, vin calutii si sar peste un ostacol: hop... si vin calutii, vin calutii, vin calutii si sar peste doua obstacole: hop, hop....si vin calutii, vin calutii, vin calutii si se intalnesc cu un grup de chinezi: chic chic chic...” :D si asa mai departe pana s-a facut alt cerc in jurul nostru, cerc de oameni care se uita la noi! Ok, mergem mai departe, in centru: concert VH2. Era imposibil sa nu ne facem vazuti, asa ca dragii de ei au avut o galerie de zile mari. Dupa VH 2, ce facem? Urmarim oameni in Piata Mare... super tare :D
In ultima seara, iarasi ne gandeam ca cel mai frumos ne-am distrat urmarind oameni. Asadar pronim iarasi inspre centru si de la camine pana in Piata Mare ne cunostea deja tot sibianu’ ;) Ajunsi in Piata Mare facem iarasi un cerc mare si – ia ghici – facem vestitul Mushi-mushi dance, dansul EFPSA. Nu trecusera 2 minute si cativa oameni din piata s-au imbulzit pe langa noi sa vada ce se intampla si chiar sa join the club J Pentru ca spectacolul nostru devenise atat de placut printre sibieni am continuat imediat cu Arastasha, un dans pe care eu il stiu de la instigatori, si care a prins foarte bine in randul cognosistilor. In tot acest timp observam ca o groaza de oameni s-au adunat in jurul nostru, curiosi de ce faceam noi pe acolo. Ca sa nu dezamagim lumea, am continuat imediat cu “Calutii” de care se distra lumea copios :)). Gata, nu suntem maimute si nici de la o secta, cum incepea lumea sa speculeze. Ne-am indreptat spre scena, pe care nu canta azi nimeni...pentru noi nu era o problema, pentru noi canta Vama Veche... si asa ne-am apucat sa cantam cu pseudo Vama Veche de pe scena si incheind cu cantece de munte. Dupa ce a trecut ceva lume pe acolo sa se convinga ca totusi nu e concert si ca noi poate am luat-o razna, am pornit din nou in urmarire :). Pe site-ul Sibiului ne vedea o tara intreaga prin camerele video amplasate in Piata Mare: prieteni, parinti, frati ne sunau sa ne intrebe ce tot facem acolo :). Pentru ca nici politistii care aveau grija ca nimeni sa nu perturbe linistea publica, nu ne spuneau nimic, ne-am distrat de minune. Lumea incepuse sa ne stie si se distrau si ei, pentru ca odata radeau de noi ca peste 2 minute sa se trezeasca cu un carnatz de zeci de oameni in urma lor.