Tamoeta's

tamoeta.eu

2011-12-13T19:36:00.010+01:00

Remember this?

Well ... it had taken some time, some inspiration, some work, and did I mention time?
As of this moment, the virtual me got a new name and a new face (well, it is blue again, but still :P)

Enjoy checking out my blog posts, my fotos, my videos, my social media updates, even the weather forecast all in one place. And maybe the most exciting part of it is the new www.tamoeta.eu/in-india. It's not like I thought research is not my thing and started to travel, but I think I will have something to share during my India trip which will start the day after tomorrow.

Bee happy and see you online!

4.Y.i.K.

2011-10-15T09:05:00.002+02:00

It's been a while since I wrote the last time… actually more than one year and it's been a busy, busy year. This note today is an anniversary note for celebrating four years in Kassel. The fact that I did not manage to write it on the anniversary day of October 1st shows how awesome that day and weekend has been :)

When I started thinking about what I want to write, I realized I did not have a story to tell or an experience to share … it's more of reflection and insight. I thought about how many things I've learned since I am here and how much I have changed (in thinking, in attitude, in aims and aspirations) and also how many parts of the old me I have lost. One of the recent achievements would be the degree I earned last winter (one that I can put next to my name, but not yet in my ID :P), in addition to all knowledge and skills I acquired in the area I specialized for, all the people around the world I am connected to and the beautiful lifelong friendships we built. In the same time I feel like losing more and more of my connections back home, to the people I dreamed of changing the world with, to the places I once thought would be my home and to the aims and aspirations I came to Kassel with four years ago.

Here I found people I can work with but not yet found the environment that gives me the necessary inspiration and motivation to really succeed in what I am good at. I learned that my current main job is not my dream job, but that I find from time to time jobs I dreamed of doing. I learned that internationalization and international mobility might be good for the system but I don't like to have people leaving all the time. I learned that sometimes we can't change everything around us, and then we need to change something inside us.

I did not learn though how to work in a factory, how to obey, how to take a destructive feedback and how to lower my expectations (on me and on the others).

And I also learned that you need to be very careful what you wish for, because it becomes reality!

I see you!

Cand voi fi mare...

2010-09-16T02:13:00.000+02:00

Ce este un turist? Si ce este un egoist? Si care este diferenta dintre ele?

Ce inseamna recycling?
De ce cu cat ma apropii mai mult de statuia lui Herkules, acesta creste in doar cateva minute?
Ce este un campus? Ce inseamna "uni"? Daca nu esti student, poti locui intr-un camin studentesc?
Cand voi fi mare, o sa fiu si eu student, dupa care voi fi pilot!

Cam asta s-a petrecut intrunul dintre weekendurile mele trecute si pe cuvantul meu ca a fost una dintre cele mai frumoase experiente din ultimul timp.
Verisorii mei, Lara (11) si René (8) din Nürnberg, m-au vizitat cu ceva timp in urma. A fost tare frumos sa petrec doua zile cu acesti doi copii minunati intr-o perioada in care dedicasem majoritatea timpului meu scrisului si muncilor casnice. Pe cat am fost de consumata de energie, pe atat ma incarcau cu energie extraordinarele discutii care le purtam.
Totul incepuse cu intrebarea "Tu ce lucrezi?", venita din partea finutzului meu de 8 ani. Stau eu putin pe ganduri si incerc sa-i explic cum explorez eu ce se intampla in universitati... (adaug) in scoli, ca sa aflu tarziu ca universitatea era inca un concept strain pentru el. La cat de neputincioasa ma simteam eu sa explic cercetare in invatamant superior, ma intreaba René indata: Dar tu esti administrator? (vezi "Hausmeister")... da! Nu stiu de ce incepusem cu stangul.

Imi amintesc acum cum i-am explicat unei fetite de 2 ani si jumatate (e Hilda, care e atat de mare cat masterul meu) care venise cu mama ei la un workshop, ca noi doua ne jucam impreuna timp de 2 ore pentru ca mama ei are o prezentare ("Vortrag"), si ca noi nu o putem vedea de la locul unde ne jucam pentru ca perdele sunt inchise in sala de prezentare, ca altfel nu se vede proiectia de la videoproiector, ca ar fi prea mult lumina in sala. Hilda se uita lung la mine si spune -ok!

Dar venind inapoi la weekendul cu Lara si René! A fost si mai frumos parca, sa pregatesc clatite pentru micul dejun si orez cu lapte pentru cina, sa mergem la film 3D, sa mergem o zi intreaga la muzee si seara sa mai vrem, sa-l vizitam pe Herkules, sa facem multe poze, sa ne jucam multe joculete inteligente si sa invatatm despre cum sa ne jucam mai eficient.

Eu am invatat multe despre copii si despre mine si s-au confirmat din nou ipotezele lui Sugata Mitra:

If children have interest, then education happens.
Children will learn to do what they want to learn to do!

Pe tema asta recomand cu drag urmatorul TED talk:

Sugata Mitra: The child-driven education

Sa cresteti mari!! ;)

Poze: on Tamoets's Flickr Album

Despre cei mai tari 1%

2010-09-01T21:01:00.004+02:00

Mi s-au intamplat multe lucruri minunate in ultimul timp dar am inteles ca toate se leaga, mai ales dupa ce i-am vazut pe Vlady si pe Paul la TV.

Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in timp ce ma uitam la emisiune, dar din cate imi amintesc, a fost mandrie, bucurie, entuziasm, pasiune si putina frustrare in acelasi timp. Sunt mandra de ei si ma bucur pentru ei si pentru ce valori se gasec in societatea romanesca. Am simtit pasiunea care se gaseste in spatele cuvintelor si pasiunea pentru ceea ce fac. Pe de alta parte eram putin frustrata, pentru ca baietii astia ridica standardele la un nivel foarte inalt, care mie imi dau impresia ca stau pe loc, dar si pentru ca am impresia ca sunt prea departe de intamplarile reale.

Ma identific cu 80% din ceea ce au spus ei, prin experientele avute, prin tariri si prin visele si planurile mele de viata.

Ceea ce am vazut si auzit ma indruma sa fac, printre altele, urmatoarea analiza:

Mediul asociativ studentesc din Romania este foarte valoros si mai bine dezvoltat decat in multe tari Europene. Studentii din ONGS-uri in Romania sunt mai proactivi, mai dornici sa invete, mai deschisi spre nou, mai responsabili si mai centrati pe viitor.

Tot mai des, competentele cerute la majoritatea locurilor de munca (sociale, de organizare, uneori chiar si profesionale etc.) nu se invata in universitate sau nu sunt cuprinse in educatia formala. Scrisesem intr-un post anterior - eu am invatat 90% din ceea ce stiu sa fac in organizatiile studentesti in care am activat. Si datorita acelor experiente am ajuns sa fac ceea ce imi place sa fac cel mai mult: educatie. Am prieteni pentru toata viata si am vise care imi dau energie si putere in fiecare zi.

S-a evitat putin discutia studentilor care pleaca din tara si cred ca e foarte bine ca Vlady s-a concentrat pe acei studenti care "isi dovedesc in fiecare zi ca se poate" (Doamne, cat mi-a placut asta!). Eu am avut emotii cand Eli a pus intrebarea respectiva si cred urmatorul lucru: studentii astia din ONGS-uri invata sa aiba scopuri foarte clare in viata, sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau si sunt convinsi, indiferent daca pleca sau raman, de unde vor sa ajunga in viata (si aici nu ma refer la o destinatie geografica). Andi, Mariana, Cornelia, Stefania, voi ce credeti?

Va invit sa urmariti emisiunea Business Responsibility, iar de la minutul 12 pe Vlady si pe Paul de la CROS - Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti:

Cat de frumos!

My Intercultural Experience

2010-07-02T01:44:00.013+02:00

I'm every day more and more excited about my intercultural experiences in Kassel. A long journey ended yesterday, even though I'd say, it is just the beginning.
For the last 6 months, a team of 20 international students in Kassel, from 17 different countries, got together to learn (about) intercultural communication and competence. An amazing group of students, motivated, responsible, highly engaged, straight forward, with a rich intercultural background - each of them enriched our project remarkably! We took the innitiative, found a great trainer - the best I met so far in this area and the best I've met so far in any area in Germany - got some financial support from the university and here we go!

For me it was an amazing experience! We learned to understand intercultural communication by doing this, by getting out on the campus in small multicultural teams, interacting with people, discussing with them, analyzing, sharing, etc. etc. We connected their experiences with ours and put together a great documentary film. It is a short film prepared to explore the theme of cultural interaction between German and international students at the University of Kassel.

Enjoy:

Meet More, Mix More from Carmen Muresan on Vimeo.

Maybe this project ended, but to me, it just opened new doors, gave me new ideas and an area I am highly motivated to further explore.

Wish you all wonderful intercultural experiences and let's "meet more, mix more"!

New home!

2010-03-04T20:44:00.009+01:00

From the series "New home, new people, new world" and "M-am mutat la casa noua", I proudly present my new virtual home - please give him / her / it an enormous applause:

http://www.tamoeta.eu

It has a long story behind.
It is my brother's gift for my birthday… a very nice one, and I am sooo happy about it! Thank you, big brother!
But still, I had to decide about the name and the domain. Well, the name was easy… what else than "tamoeta", but the domain gave me a lot of headache: should it be tamoeta.ro (what I firstly thought about), or tamoeta.de (what I didn't think about), but since I was / am / will hopefully be quite mobile, I think it should be more international… still tamoeta.eu sounds quite political, so I didn't like it at all at first and tried to find something else: .net, .org, .edu (this is it!!! Unfortunately I am not an educational institution… yet).
Then I made a poll, and 3 out of 3 votes were for tamoeta.eu… and here it is!!!

What is absolutely fantastic - I can have as many ~~under pages~~ subdomains as I like, for example:
http://blog.tamoeta.eu or
http://flickr.tamoeta.eu or
h ttp://facebook.tamoeta.eu
and even http://farm.tamoeta.eu… well, I'll think about this :P

For now, visitors will be forwarded to this web page, my blog, but I am looking forward to move in to my new home very soon.

Say hi to tamoeta.eu and keep your eyes open for further news on this topic.

Be happy!

Thank You All!

2010-02-12T10:35:00.011+01:00

I am thrilled to welcome you, readers, students, teachers, and friends, to read this post. I write this post on the occasion of the celebratory event for the handover of the DAAD price¹ 2009.

This blog post is for you! It is about you, about the remarkable impact you have in my life and the everyday inspiration you give me. It is for you, to thank you for everything we learned and reached together!

First and foremost I like to thank my family for their everyday support and patience, for having faith in me and teaching me to have faith in me, for being always with me even if we are more than 2000 km apart.

I like to thank also my teachers and mentors, those whom I can trust and know that they trust me. I feel very lucky to have the chance to know them, work with them and learn from them.

Prof. Barbara M. Kehm is the coordinator of the International Master Programme Higher Education. For me, she is more than a coordinator or one of my professors; she is the person that always offers me support when I need it, the person that encourages me every time I come up with some new idea. She is the mentor I wish all students could have.

Prof. Ulrich Teichler is one of the most inspirational people I've ever met; He is a well renowned researcher all over the world for his contribution to the development of Higher Education. For me, he is the person that gives me power and faith and a special kind of motivation for my studies, my work and my life.

I also like to thank Mr. Harald Schomburg, for opening doors for me, and for offering me the opportunity to work and learn in a national research project, already from the beginning of my studies here in Kassel. He is always showing me the right way and encourages me to carry on.

More than one year ago, I met Dr. Florian Feuser. He taught me so much about intercultural learning, about living in another culture, about Eastern European Individualism, about my 3^rd identity and about myself. For me, he is a great motivator and a role model in many respects.

I like to mention my first mentor, Mrs. Simona Bernat, one of the most impressive teachers I've ever had, the person who encouraged me to carry on and follow my dreams. She is the teacher, I always wanted to become, and an inspirational role model.

I also like to thank my friends and colleagues, those people who make the sun shining in the darkest days of Kassel and those who enriched my life with many unforgettable memories.

My friends in Romania, Amelia, Andi, Sergiu, Angy, Oana, Vlady, Traian, Irina, Cris, and Violeta, are the people behind the curtains, that helped me finding my passion, help me developing myself and reaching my goals, they are those people who always help me see farther. We created our world, where everything was possible and we know that we can change education in Romania!

My dear "ASPR-isti", my friends in the Romanian Association of Psychology Students (ASPR) are the people with whom I had the best learning experiences during my undergraduate studies. Like previously written in a post, I've learned everything about interpersonal communication, students' projects, taking responsibility, voluntary work. We lived in a world where each of us was finding her or his mission in life. From that time on, I never left that world. Even if I am not an active member of any student association, I'm having the same motivation and the same thirst for learning, I use to apply and follow the same principles in all activities I am engaged in or involved.

I continue working voluntary because it is the most wonderful and useful experience that I ever had. So is it with e-MaHE, the e-Learning platform for MAHE students. e-MaHE is a project that takes some of my time here and inspires me very much; many thanks to Ernst and Bhina for the good collaboration, the mutual support and the great learning experiences.

The MAHE tutorship, is, as I said in a previous post, the activity I could continue for my entire life. I would like to thank Amanda, Queenie, and Jesus for the great work and mutual support, for making things possible, and for making the MAHE tutors team the one it is today! A special thank you goes also to Susanne Höckelmann, the administrator of our master's programme. She is the person we can always count on and keeps things moving, the person that shows us the right direction and a real professional in her field.

At the same time I'd like to thank the INCHER-team and the MAHE students, with whom I have the chance to share so many experiences, to learn a lot, to grow and to do all these with fun and joy. Especially, I would like to mention my friends Yemi, Cissy, Robert, Yasemin and Fadi, for the great conversations, and the mutual support and motivation, as well as my colleagues and superiors, Lutz Heidemann, Martin Guist, Kerstin Janson, Constanze Engel, Rene Kooij and Florian Löwenstein for their support and inspiration. Many thanks also to Christiane Rittgerott for always thinking one step forward, for being a great colleague and an inspirational person.

Last but not least "ein großes Dankeschön" goes to Mrs. Helga Boemans and Mrs. Marion Schomburg, for their faith and their support. I am looking forward to more fruitful co operations in the near future.

In the end, I'd like to thank the DAAD for offering this motivating price and the election committee for the work and time they invest in making a decision every year.

I hope I did not forget anybody, but if so, I would like to thank you all, also those mentioned above, for your support, encouragement, for your faith and your belief, for the wonderful friendships and the great experiences we share.

I'd like to share with you 2 quotes. The first one is the one my brother wrote me for my 20^thbirthday and that has a strong guiding force in my life, and the second I've read last year during the UNESCO European Forum on Higher Education and I think it fits best here and now:

"You should constantly try to climb very high, if you want to see very far." (Constantin Brancusi - Romanian sculptor)

"If I have seen farther than others, it is because I was standing on the shoulders of giants." (Isaac Newton)

-------

¹ The price honors international students at German universities, with excellent study performance and remarkably social and intercultural engagement.

Protestam pana castigam!

2009-11-25T08:48:00.007+01:00

Protestele studentilor din Austria si Germania continua!

De la mijlocul lunii octombrie, mii de studenti din Austria si Germania protesteaza impotriva implementarii gresite a principiilor Procesului Bologna in Universitati, fiind nemultumiti, printre altele, de imposibilitatea participarii la cursuri din cauza seminariilor si cursurilor prea pline, in ciuda introducerii taxelor de studii in majoritatea regiunilor tarii. De asemenea, studentii spun ca nu se mai simt reprezentati, nu sunt implicati in luarea deciziilor, iar conditiile de studiu lasa de dorit. Asadar in 61 de institutii de invatamant superior din Germania, studentii isi petrec zile si nopti in aulele acestora, boicotand cursuri si alte activitati care ar trebui sa fie organizate in acestea.

Din 18 Noiembrie ne-am alaturat si noi, studentii Universitatii din Kassel, ocupand cel mai mare amfiteatru "Hörsaal 1". De la inceput, presedintele universitatii la fel ca si alti reprezentanti ai universitatii se intalnesc regulat cu studentii pentru a negocia conditiile si a cauta o solutie pentru problemele acestora. Studentii solicita sali de curs mai mari, ore de curs in intervalul 8-20 (nici nu stiam ca inginerii incep cursurile la 6:30... groaznic) si renuntarea la listele de prezenta.
Deseori problemele cu care se confrunta studentii si profesorii nu sunt atat de usor de rezolvat, conducerea universitatii dand mereu vina pe subfinantarea invatamantului superior in Germania.
Intr-adevar, Universitatea din Kassel a fost luata putin prin surprindere de numarul mare de studenti inscrisi in ultimii ani. Probabil datorita faptului ca s-a renuntat la taxele de studiu in statul Hessen, in octombrie 2009, 19 635 de studenti au inceput un nou an de studiu. In mijlocul constructiilor unui nou campus, universitatea cauta solutii pentru rezolvarea temporara a acestei probleme: unele cursuri sunt tinute in cinematografe, sali ale diferitelor comunitati religioase, sau sunt chiar prin transmitere video in alte sali de curs. Totusi, prin introducerea listelor de prezenta care au chiar si o influenta in evaluarea finala a cursului (care de obicei este un test scris), studentii sunt "obligati" sa fie prezenti fizic la cursuri, in conditiile in care invatarea este mult ingreunata. Pe de alta parte, multi profesori tin seminarii in grupe mici, pentru a facilita interactiunea studentilor. Din aceasta cauza, chiar daca studentii au fost acceptati la studiu, nu primesc un loc in sala de seminar.

O problema de nerezolvat? Noi cautam rezolvarea impreuna!

De ce m-am implicat intr-un ONGS?

2009-10-25T20:46:00.012+01:00

Am citit cu ceva vreme in urma articolul din Evenimentul Zilei cu privire la asociatiile studentesti ca si rampa de lansare in cariera. Pe urma am citit si reactia Centrului de Resurse pt Organizatii Studentesti, care ne-a incurajat pe noi, actuali sau fosti ONGS-isti, sa impartasim experientele in ONGS si m-a facut sa ma gandesc serios la motivatia mea de a ma implica intr-un ONGS (Organizatie neguvernamentala studenteasca).

Acum, dupa 2 ani de absenteism din vreo organizatie studenteasca, ma aflu intr-o situatie destul de emotionanta, amintindu-mi de cea mai frumoasa perioada din studentie.

In ONGS (-uri) am avut parte de cea mai valoroasa experienta din viata mea. Timp de aproape 3 ani, am fost membra ASPR, apoi Cognosis si EFPSA si in ultimul an de facultate, ANOSR. Am avut ocazia sa cunosc oameni valorosi si sa lucrez cu ei, sa ma dezvolt si sa-i ajut pe ceilalti sa se dezvolte, sa capat incredere in mine si in ceilalti, mi-am facut prieteni probabil pentru toata viata, pentru ca ne leaga un lucru minunat: voluntariatul.

Am dezvoltat o pasiune pentru voluntariat, pentru proiecte studentesti si pentru educatia superioara. Am intrat intr-o lume in care educatia noastra este responsabilitatea noastra si o lume in care motivatia, initiativa si responsabilitatea au un rol crucial in dezvoltatea noastra, o lume in care voluntariatul ne ghideaza cele mai importante decizii si o lume, in care fiecare isi gaseste propria misiune. De atunci nu am mai parasit aceasta lume, chiar daca in momentul de fata nu sunt membru activ al vre-unei organizatii studentesti, dar urmez aceleasi principii, avand aceeasi motivatie si aceeasi sete de invatare.
Acum sunt studenta masteranda si asistenta de cercetare in educatie superioara, conduc un tutoriat de specialitate pentru studentii din anul I si coordonez o platforma de e-Learning (www.e-mahe.com). In toate activitatile acestea aplic si dezvolt ce am invatat in ONGS-urile in care am activat. Continui sa fac voluntariat, pentru ca este cel mai frumos si util lucru care mi s-a putut intampla vreodata.

What a Wonderful MAHE World

2009-07-04T17:51:00.002+02:00

by Dian Yunus, 2009

Mi-am dat seama…

2009-06-29T23:46:00.012+02:00

In timp ce vorbeam zilele trecute cu Andi, ii spuneam unele chestii, pe care nu le-am mai zis niciodata pana acum. Ma tot miram, si asa m-am hotarat sa le strang pe toate aici:

Asadar mi-am dat seama…

… ca frate-meu s-a mutat din apartamentul in care am stat impreuna cand eram eu studenta la Cluj si unde nu voi mai putea merge niciodata de acum incolo. … si s-a dus si ultima urma de studentie…

… ca ma indrept cu pasi mici spre scrierea lucrarii de master. Pana de curand nu m-am mai exprimat astfel… ma bucur ca am trecut la formularea asta; ma motiveaza!

… ca de fiecare cand ma simt demotivata sau imi pierd elanul, citesc blogurile lui Andi si ale lui Traian, mai trec pe la Twitter si Ted si viata merge inainte. Bine ca nu-mi trebuie terapie in fiecare zi, ca nu se prea inghesuie baietii la scris :)

… ca atunci cand povestesc, planuiesc, proiectez sau organizez ceva, ce-mi face foarte multa placere, se face dimineata si ma simt ca in studentie la Cluj;

… ca tot ceea ce unii numesc organizare nemteasca am invatat si am dezvoltat in ASPR si ANOSR;

… ca totul in ce am crezut inainte sa vin aici, inca ocupa primul loc in lista prioritatilor: Schimbam educatia in Romania!

… de fiecare data cand mi-e dor de casa, ma uit in jur si imi dau seama ca acum aici e casa mea.

… ca imi place atat de mult activitatea mea de tutore pentru studentii din anul 1, ca as face asta toata viata!

Sharing Experience

2009-06-26T21:38:00.013+02:00

I met yesterday a Bologna Expert from Turkey (this is how he calls himself even if he is questioning the term). During his visit in our Centre this week, he gave a presentation on the current developments in the implementation of the Bologna Process in Turkey.
It was quite interesting to observ the commonalities between the importance of the Bologna Reform for Turkey and for Romania: European integration, globalization of higher education and a framework for the reform of the national higher education system.

I found it amusing when he stated about the change to the new cycle structure: "Well, we have cycles since 1981, so it was not a real challange to design the new structure to 4(BA)+2(MA)+4(PhD)". Probably, Turkey belongs also to those countries who just moved forward or backward the time of graduation from the first cycle. Recently, Prof. Teichler commented, in a TV show, the problem of the new Bachelor-Master structure in Germany. The phenomenon, which in my eyes seems to happen in the majority of the European higher education systems, is that all systems want to keep their previous levels of qualification (e.g. 'Diplom' or Master), sqeeze somehow the former courses into the new Bachelor programmes and make hereby a "Bonsai-Bachelor" (Teichler, 2009).
The story of ECTS is also funny. In Turkey an own credit system is used, based on contact hours. ECTS is mainly an instrument for recognition of mobility periods. Therefore, the calculation of ECTS points for a course in Turkey is very simple: 30 credits a semester for 6 mandatory courses... that means 5 credits per course.
At least, in Germany, they tried to take over some principles of ECTS, but they tend to fall to the other extreme and increased in this way the student workload very much (which is never evaluated!!): papers, presentations, reviews for each session/course and the obligatory TEST at the end of the semester for each discipline.
German students and pupils started a national education strike last week, against the new system, against tuition fees, against grades for behavior, against the 12th grade high school degree, for more authonomy, more student participation and student voice: Education for all and for free!
We discussed this issue with our guest as well and I was surprised to find out about the the different levels of internalisation of students rights among the student community in Turkey: the social dimension is confused with social activities and the opportinity for a student representative to talk to his/her students in an university event, should be given by the professors. I find this quite sad and it will take some time to change the mentality of students and other stakeholders of the universities in favour of collaboration and partnership. Nevertheless developments in this direction start to appear, because our colleague in Turkey was also student representative before he started his PhD and got a job at the university. And he is very much involved in student information and awareness campaigns, as well as in fostering change in the university through several projects: new teaching techniques trainings for young lecturers, trainings for the students' unions, building a student centre where social and learning activities will be combined, etc.

One student... reminds me on my first contacts with this issue, on Traian and then Vlady and then the community of Bologna Instigators...

We change education! ;)

Reference:
Teichler, U. (Author) (June 16. 2009). Prüfungen im Bachelorstudium [Television broadcast]. 3Sat. Retrieved June 26. 2009 from URL: http://www.3sat.de/mediathek/mediathek.php?obj=13231&mode=play.

Am avut o bicicleta albastra ....

2009-06-19T20:27:00.017+02:00

A venit primavara si pe la noi

De cateva zile mi-am scos bicicleta de la 'hibernare' si imediat am prins din nou gustul plimbatului cu bicicleta. Am fost la Buga duminica, marti am fost in Vellmar, joi dimineata m-am plimbat pe malul raului Fulda... si uite asa incepusem sa am un program destul de fainutz ...
... pana azi ...
... azi aveam o zi destul de plina: trebuia sa ajung la dentistul care mi-a pus luni doua plombe si care m-a socat ieri cu o nota de plata de 120€ pentru ca nu stia cum e treaba cu (ma scuzati) cardul european de asigurat ; pe urma trebuia sa-i cumpar Oanei 15 prosoape din-alea, de care gasesti numai la Xenos si sa i le trimit maine la TG. Mures si mai trebuia musai sa ajung la lucru, ca nu am mai fost de marti.
Ma gandeam eu asa azi dimineata, dupa ce m-am trezit cu 3 ore mai tarziu decat trebuia, ca as rezolva totul foarte repede daca as merge cu bicicleta. Zis si facut! Ma imbrac sportiv, imi fac o strategie si ies in curtea interioara a caminului.

<--
<--
<--

<--
<--
<--

Bicileta mea nu mai avea o roata!!!

Stau cateva secunde socata si nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. In fine, dupa acele cateva secunde ma intorc putin si ce vad pe pertele opus: roata!!

Ma uit din nou la bicicleta, la roata, din nou la bicicleta si ma duc la tramvai. Ce sa si fac? Gata, nu mai am bicicleta ... incepusem deja sa-mi plang de mila.
Ajunsa la dentist si afland ca totul a fost doar o neintelegere si ca ei nu aveau toate actele necesare pentru a intra in contact cu cei de la CNAS si ca acum, dupa ce i-am lamurit, e totul bine si frumos, imi trece si supararea ca nu mai am bicicleta.
Urcata iarasi in tramvai spre Xenos (bine ca circulam gratuit), ma gandesc ca poate era si timpul sa-mi iau o alta bicicleta, ca oricum nu mai era ea sigura. Poate asta e un semn, si asa ma hotarasc sa merg chiar maine dimineata la Flohmarkt.
Dupa ce m-am mai plans la o groaza de oameni, despre ce mi s-a intamplat, m-am decis ca totusi luni sa merg cu ea la service, ca tot avem unul tare de tot in campus, unde niste studenti de treaba repara biciclete asa ca hobby.
Daca va intrebati acum, de ce nu ma apuc eu sa pun roata la loc, vreau sa o citez pe o colega de servici: "Noi suntem 'higher education researchers' si daca am face noi asta, altii inta in somaj!"
Dar totusi mai am o speranta, ca la noapte persoana respectiva se va intoarce si va pune roata la loc...

Totusi, lumea e buna!

M-am mutat la casa noua

2009-03-28T22:16:00.016+01:00

De cand am venit pe meleaguri nemtzesti, m-am mutat deja de cateva ori, de pot sa-mi deschid firma de consultanta la mutat: stiu unde gasesti masina, stiu cat te costa, stiu unde-ti cumperi toate cele necesare pt casa si balcon, stiu unde gasesti ajutoare la carat, stiu si ca in decurs de o luna trebuie sa te prezinti la evidenta populatiei, sa-ti schimbi adresa, etc.

Acum sper sa fie ultima mutare in urmatorul an si jumatate... dup-aia urmeaza iarasi una mare... unde m-o duce...

Alaltaieri am fost la evidenta populatiei sa-mi inregistrez noua adresa, mi-am lipit numele pe sonerie, casuta poastala, etc. si ieri am avut si chef de inaugurare. Hehe, a fost tare fain, numa cu nemti, toti tutori prin camine. A, am uitat sa spun ca m-am mutat in alt camin, poate-o fi interesant de stiut. Nu ca ar fi fost urat in celalat camin, ba chiar am avut o colega de apartament super tare care studia 'product design' la Facultatea de Arte si facea niste chestii impresionante. S-a intamplat ca din toamna anului trecut, vecinul de deasupra sa fie cam galagios. Dupa cateva luni de rabdare si discutii cu dansul, am facut si eu cum fac toti nemtii (la sugestia unui prieten din America Latina), merg la institutia care se ocupa de camine si vorbesc cu tanti responsabila pt caminul meu. Ei bine, in doua saptamani am primit oferta de a ma muta in alta camera iar dupa alte doua saptamani m-am mutat. Asta numesc eu eficienta!

Uneori, umbland pe strada si reflectand asupra experientelor mele din ultima vreme, ma gandesc ca-mi place aici, imi place, ca in general merg lucrurile si se pune mult accent pe eficientza si profesionalism. Cu toata birocratia in care unii se pierd, sistemul functioneaza.
Alteori imi lipseste putina flexibilitate si spontaneitate in toata viata asta bazata pe reguli si norme. M-as duce si eu cu cortul la malul lacului la un gratar de 1 Mai, dar nu-i voie.

Bine ca vin acasa!

De 1 Martie

2009-03-01T12:50:00.014+01:00

vă doresc ca acest ghiocel să vă aducă primăvară în suflete, cu mult soare şi păsărele zburătoare
(ce frumos
rimează )

La mulţi ani de mărţişor!

Photo made by Mario

De 1. Decembrie...

2008-12-01T18:15:00.007+01:00

De vineri ma laud ca azi e ziua noastra, a romanilor.
"Asa, si ce sarbatoriti?"
Cum se face ca ceilalti nu stiu ce sarbatorim?
"Aaaa, 'scaparea' de sub comunism?" Deh, oare asta se sarbatoreste?
"Aaaa, rezultatele voturilor de azi?" (asta pt ca toti colegii mei sunt up-to-date cu ultimele stiri in acest sens) Cu siguranta, daca asta este ce ne uneste atat de mult...! De aia am fost ieri in numar atat de mare la vot! grrr.

Hai ca le-am zis, am scris si pe facebook, m-au felicitat toti, am mancat cozonac si salata de vinete virtuala.
Dar in general ziua a fost faina. M-am trezit dupa cateva putine ore de somn, mi-am finalizat articolu despre gender in higher education (juhuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!), am mancat niste pateu de ciuperci, am fugit la servici, am dat cu raportu la sefu cum sta treaba in proiect, am dus cozonac la colegi, care in parte s-au bucurat, in parte nici nu le-a pasat (nu e semn rau ca nu le pasa... e ... diferenta culturala :)). Am fugit mai departe la e-MaHE, unde am primit o noua membra in echipa si am pierdut unul vechi.... dar viata merge inainte, suntem entuziasti si motivati pana pana-n China si ce e tare... ca facem voluntariat!!! (Nu se intampla toata ziua pe-aici). Am venit acasa si mi-am facut salata de vinete (mniami), dar nu o mananc azi, ca ma duc in Campus Club si na... dar am mancat mamaligutza cu tocanitza de ciuperci... DELICIOASA!!!

Acum trec in a doua jumatate a zilei, in care, bine-venita acasa, ma apuc sa pun in practica discutiile de la e-MaHE, sa lucrez la excursia din weekend la Dresda (tre sa descriu in 2 pagini dezvoltarea spirituala si culturala a Europei, din epoca antica, pana azi... asta asa ca sa inteleaga si colegii nostrii chinezi sau venezueleni cum a devenit Europa Europa). Si mai am onoarea de a da feedback primei revistutze a instigatorilor Bologna de la Universitatea din Freiburg, unde o sa am si eu un articol despre super cursul de psihologie sociala de la UBB.

Si-mi dau seama ca ma apuc sa-mi traduc din engleza sau sa caut in dictionar cum se zice in romaneste la....
Pana un-alta, hai sa mancam niste sarmale de la "Romanian Specialities"!

La multi ani voua si mie si tuturor!

Se intampla lucruri...

2008-10-19T10:56:00.007+02:00

Inca tot mai citesc si scriu la tema aia despre Gender si am gasit ceva ce m-a facut sa zambesc... asa un zambet a satisfactie.

"Proiectul Cartea neagra a egalitatii de sanse intre femei si barbati in Romania din 2005, in care am realizat o analiza a principalelor hibe ale miscarii de femei si am initiat un dialog pe marginea lor, s-a nascut pornind de la un nume despre care am intuit ca ar prinde la finantator (imi picase intamplator in mana o brosurica intitulata 'Bologna - cartea neagra scrisa de studenti'). Pe marginea lui am cladit un proiect de reflexie critica colectiva care ne-a depasit asteptarile in ceea ce priveste impactul la diverse niveluri." (Grünberg, 2008, p.26)

Chiar daca proiectul imi pare putin timpuriu pentru a avea legatura cu BBB-ul nostru, este totusi un semn bun!

Reference:
Grünberg, L. (2008). biONGgrafie. AnA - istoria traita a unui ONG de femei. Romania, Bucharest: Polirom

What is a culture?

2008-10-01T12:10:00.000+02:00

I'm sitting in the train to Dortmund, surrounded by many people, but most of grannies… modern grannies, with mobile phones, digital photo cameras, mp3 players, etc. That's not my image of a grandmother. And if you ask me, why not, maybe I would say… it's not like this in my culture, it's not like grandmothers behave in Romania.

But now I am really thinking if there is not even a grandma in Romania having a mobile phone? I think there should be! At least, having one of those big mobile phones with big buttons, to keep in contact with the young family members. Or there are grannies, having their own satellite antenna, even if it's just a Digi.

Coming back to "it's not like this in my culture, it's not like grannies in Romania behave": It's very common to find this kind of "excuse": this is how WE do it, this is how WE think, this is how WE behave. But who is this WE? Me and my family, me and my friends, me and my university colleagues, me and the people in my city, in Transilvania or in the whole country?

Think a little bit how you present your country, your culture, and your traditions to foreigners? I remember the country presentations at the 2007 EFPSA Congress in Turku. We did a presentation of Romania, including all stereotypes about the 3 regions: Transylvania citizens are slow but very tidy, and are dancing in a circle, when they go out. Moldova citizens are poor, starting the day with a glass of "palinca", and are dancing "hora" every evening, Muntenia citizens are hectically, loud, rich and dancing on the bars. I'm sure my friends from Bucharest will laugh and say, that it's kind of true, remembering my way of saying "Uuunde va grabiti?" (= Where do you hie?) but you got the point. Oh I don't want to think about Germany's presentation

I could tell you tones of stories about Germans, and this only because I always meet so many different Germans that I cannot say anymore: They are like THIS ! (friendly, but distant; clean; tidy; organized; always on time; have good food; etc.)

Although, there is always a group you belong to, a group that has some characteristics. But people don't belong anymore only to one group (Feuser, 2008). You have one nationality, live in another country, study at one certain university, work in a certain company, have certain friends, go to sports, play in a band, or in a theatre, live in a WG etc, etc. And think that all these groups have an influence on you

I always hear from people who get to know me: "You are not like Romanians!" (he? How are they?), or "This is your German part" Do you believe me, that I'm more often on time in Romania then in Germany, and that it happened in Germany, that I couldn't finish a task on time and that nobody killed me?

Well, my train is almost in Dortmund! So… Happy glocalisation! (Ups, my spell checker doesn't know this word)

Ha, can you believe it that I was able to write this post in a German train, because trains in Germany use to have plugs!

Reference:
Feuser, F. (2008). Intercultural Communication. Training for tutors. University of Kassel. Germany

Women, as agents of change, in Romania

2008-09-27T23:26:00.010+02:00

Trebuie sa scriu un articol pe tema "Gender Management". Cred ca e cea mai dificila tema, despre care trebuie sa scriu ceva. Nu pentru ca nu ar fi bibliografie suficienta sau pentru ca n-as avea o idee, dar parca mi se pare oarecum inutila. Nu ma simt eu asa instigand pe aceasta tema.
Am un titlu care zice asa: "Women, as agents of change, in Romania". Mi s-a parut impresionanta povestea d-nei prof care ne-a predat cursurile, ca ea, facand doctoratul undeva in SUA, s-a lovit rau de tot de aceasta problema a puterii functiei, de care barbatii faceau abuz. Pana atunci vroia sa se faca si ea ministru (zic ca si ea, pt. ca mai stiu pe unii) si atunci a realizat ca va putea contribui mai mult la schimbarea mentalitatii oamenilor, predand cursuri studentilor pe tema "Gender & Change Management".
Asa, si eu pe tema care mi-am ales-o, trebuie sa fac un studiu de caz, intervievand o doamna cu functie inalta la noi in tara. In timpul modulului, cautand materiale pentru un curs unde trebuia sa prezint ceva despre Gender in tara mea, dau peste d-na prof. Miroiu. De atunci am citit mult despre ea si de-ale ei si ma impresioneaza de fiecare data cu abordarea ei realista si totodata fair. Si asa am stiut ca ea va fi (sper) cazul meu. Cel mai mult mi-a placut "R-Estul si Vestul" (poate si pt ca a scris cu Mircea Miclea); a fost o carte la care cu greu ma opream din citit. Stiu ca o voi reciti in curand.
Da, si problema mea acum este ca imi planific de catva timp sa-i scriu si sa ma programez in audienta la dansa, stiind ca in 3 zile ma zbor catre tara. Si ce, inafara de introducerea pe care am scris-o deja din mai, nu am mai scris nimic la partea teoretica. Citesc articole de-mi sar capacele si nu-mi place nici unul: cum facem femeile mai tehnice? Ce bine ca s-au mai inmultit in functiile de conducere, dar nu vorbeste nimeni, sau mult prea rar, despre cum sa facem barbatii educatori de gradinita (asta in cazul in care eu la liceul pedagogic am avut un singur coleg) sau de ce le spune coordonatorul de practica de la facultatea de sociologie fetelor doar sa observe in timpul practicii, pt. ca oricum nu vor invata sa faca nimic si macar sa aiba ceva de scris in raport.
Si mai citesc despre legi si regulamente si despre asociatii feministe care ne sustin. Na, stiu, e nevoie, altfel n-am ajunge nici aici unde suntem, dar problema este in mare parte inca in mentalitatea oamenilor, care nu se schimba, numai daca vor ei. E tot firul ierbii care e de partea noastra, right instigatori?
Na, pana una alta sa se joace fetele mai departe cu papusi si baietii cu masini... si ce-i rau in asta?

INKHER News

2008-09-27T12:36:00.004+02:00

Ce se mai intampla pe la noi:

dupa...

Sanatate si Doamne'ajuta!

2008-08-28T10:31:00.006+02:00

De fapt vroiam sa scriu ca am concediu si ca mi bine, dar asa m-am infipt in subiectul asta de il fac tema de blog si chiar prioritar inainte sa va scriu despre saptamana mea in Schwabenlaendle.
Intr-o zi din concediul meu foarte organizat (cum e specific la ei, nemtzii), am fost la pescuit si la plimbat. Baietii, Rene si Werner, au pescuit (2 pestishori, ca restul le radeau in nas, venind pana la undita si facand semne ciudate cu aripioarele, parca numa de ciuda nu vroiau sa mushte). Noi, fetele (Lara, Inge, Nera si cu mine), ne-am plimbat 2 ore (= 4 km) in Märchenwald (Padurea povestilor) in jurul unui lac mare. A fost tare placut. Seara, ajunsi acasa, am gatit pestii (vezi pe gratar-afumatoare). Fiecare manca un pestisor cu salata de cruditati, dupa care cate 1 felie de tort diplomat si inca o felie de tort de branza dulce cu mure + cola. Ce combinatie perfecta pentru o cina la ora 21:30. Asa m-am si trezit dimineata. Cu Au! si Vai! stomacu'. Dar nu ma vait, ca doar nu-s nemtzoaica. Nu, nu m-am vaitat ca eram cica alba ca varu si sa deschid gura, era prea mult. Eu nu m-am vazut, stiu numai ca m-am chinuit sa ajung cumva jos la casa lor (eu locuind intr-o alta casa in aceeasi curte) si imi amortisera mainile si picioarele. In cap auzeam tot felu de sunete foarte inalte si foarte dese (daca stie cineva ce inseamna asta, pls, un comment). Na, era clar ca pt mine, ziua se arata a fi naspa. Egal, nu imi mai trebuia numic, decat un pat, in aer liber, la umbra si liniste, multa liniste. No, las ca si in casa in fata televizorului, cu doi copii care se joaca la calculator ii bine. Nu mai eram alba, dar ma durea stomacu de mama focului. Dupa vreo cateva ore, in care am mai motzait si m-am trezit singura-singurica, incerc sa manc ceva, ca poate i-o fi foame saracului stomac (O fi mancat pestisoru tot tortu ). Imi iau o banana si o mananc incet si cu grija. Na, mi-o trebuit banana!! Iar de la capat, dureri si iarasi dureri. Nu mai vroiam altceva decat sa fiu acasa si sa mananc o supa de gaina din curtea mea si sa beau un ceai cald de musetel din gradina (de parca am avut vreodata musetel in gradina…; na bine, v-ati prins cat de mare era dorinta mea de a fi acasa, la mama). Ma gandeam mult la tot felu de chestii, numai sa uit ca ma doare stomacu. Mi-am adus aminte de saracu Andi, care, Doamne, cat mi-o mai cerut lapte, sa-si mai potoleasca stomacu tare dureros uneori. Daca as fi stiut ca te doare asa tare, ti-as fi facut si supa calda de gaina
Na dupa alte cateva ore si inca o criza cu tremurici, furnici si sunete inalte, varuiala si cerculete verzi, a gasit organismu meu solutia si m-o vindecat. Dar nu va spun cum (cu siguranta e foarte neinterenat), ma bucur ca organismu meu stie sa lupte impotriva dusmanilor, chiar daca mie uneori nu-mi place varianta pe care-o alege pentru a invinge. Seara, vine acasa restul familiei, si prima reactie a matushii Inge: "Stiu ce ai! Pietre la fiere!" Na, parca mi-o dat cu o piatra in cap. Nu tu internet, nu tu gugal, credeam ca innebunesc! Bine ca matusha are o biblioteca bine dotata si imi aduce dex-ul bolilor. Ma iau si citesc si gasesc ceva interesant: Se transmite genetic (multumesc, mama), dar se agraveaza prin difrerite moduri, ca de exemplu regimuri alimentare sau chiar postul. Na, bravo! Bata-ma sa ma bata, ca mi-am derulat toata viata prin minte sa analizez cum si cand si ce am mancat si care tratamente le aplic deja de mult si ce sa schimb, si de ce mi se inatmpla chiar mie, si de ce acum si de ce aici?
Oricum, eu nu cred! Nu am crezut nici cand mi-a spus doctorul in primavara lui 2007 (dupa B&L2007) ca am pneumonie, si uite ca m-am vindecat (cred) si fara ale lui antibiotice. Oricum acum stiu ca primul lucru cand ajung inapoi in Kassel fug la medic. Nu-mi place, dar vreau sa-mi spuna ca is bine, is intreaga si ca greutatea pe care am acumulat-o in ultimele luni nu se datoreaza unor pietre inutile si chiar daunatoare, care si-o gasit sa-si faca culcus moale la mine pe ficat… grrr.

Dar azi mi-e bine si pot scrie si blog, hihi.

Viata e roz!

2008-08-20T21:14:00.010+02:00

Noa servus!

Nu am mai scris demult. Exista o explicatie! Nu mi-o venit! (Vorba lu matusa Inge: Noi, sashii din Romania, folosim 'Es kommt mir nicht zu glauben' ca traducere a lui 'Nu-mi vine sa cred'. Doar ca nemtii astia din tara lor, nu folosesc asa ceva si se distreaza pe seama lui 'imi vine' / 'es kommt mir' al nostru).

Asa! Intre timp am mai crescut. Am mai crescut in competente (ca in inaltime nu-mi vine). Am invatat sa fac chestionare (vezi "Fragebogenerfassung"). Si daca vreti sa radeti de mine, am invatat 'Word' (programul Microsoft Office Word). Si va spun ca probabil jumatate din cei care citesc acum blogu asta nu stiu Word! Ma credeti? Dar nu va supi pe mine! Eu m-am simtit tare ofensata cand mi-a spus mie cineva asta (Cineva, fiind sefu' meu). Ca stiam sa scriu (vezi 'masina de scris') si stiam niste formatari de baza… nu e pe departe ceea ce stie acest programel (pentru detalii vizitati sectiunea 'help' / 'ajutor' -> Styles and Reusing Formatting).

Am mai invatat (vezi experimentat) ca nemtii tare se mai plang. Din orice si pur si simplu. Si daca nu se plang, nu ti-ar spune pentru nimic in lume ca le e bine. Nu e rau sa ai asteptari mari de la tine, de la ceilalti si de la viata, dar macar odata ai putea fi multumit si recunoscator pentru ceva.
O discutie intre doi nemti:
Hallo, wie geht's? Salut, cum esti?
Naja, geht so! Pai na, merge!
Und dir? Si tu?
Naja, hmm, muss ja! Pai na, hmm, trebuie!
Hmm! (Zambeste)
Mhm! (Zambeste inapoi)
Na gut! Na bine!
Bis dann! Pe curand!
(Ich frag mich danach immer "Bis wann?"?!)

Na si am mai invatat ca lumea nu e asa cum o vedeam eu cu ochi de ASPR-ist, ANOSR-ist, EFPSA-ist.
Imi zicea Marius pe vremea aia, ca noi nu suntem cu picioarele pe pamant si ca noi traim in alta lume (acesti noi, fiind prietenii mei aspr-isti si instigatorii). Nu-mi amintesc cand am barfit ultima data (inainte de a veni aici Da, sunt sincera, le barfeam pe rusoaice, ca si ele ne barfeau, dar pe ruseste - "tuturututu" - pana ne-a tinut Vi - din Vietnam - o morala de zile mari, ca asa ceva e inacceptabil, ca la ea in tara nu se intampla. Si de atunci ne tinem gura). La Cluj nu aveam timp de asa ceva. Si chiar vorbitul despre cineva fara a fi de fata era tabu… parca era o norma sociala. Daca aveam o problema cu cineva, mergeam la cafea si discutam asta foarte serios, cu scopul de a indeparta orice influenta negativa (dar am observat din mailurile de pe grupuri ca se cam uita acest obicei). Parca am trait intr-un glob de sticla. Si traiam cu - unii ii spun iluzie, eu i-as spune idee - ca lumea e buna (razi, Sergiu!) Si daca faceam ceva, o faceam din placere si nu ca trebuie, o faceam pentru ca insemna ceva pt mine si pt ceilalti de langa mine si pentru ca vroiam sa mai facem un pas inainte. Si cand ne intalneam, vorbeam despre visele noastre si de cum vrem noi sa schimbam lumea. Si daca mergeam in cluburi, ne dantzaluiam pana spre dimineata (in cerc, ca asa e in Ardeal ), ca pe urma, dupa putine ore de somn sa mergem in audienta la vreo personalitate importanta din universitate cu stiu eu ce idee/ bai/ rugaminte… ca doar ne-aveam bine. Mai tin minte ca nu era nimic rau, na bine, aproape nimic, pentru ca tot ce era negative era transpus intr-o lumina pozitiva, prin cautatul de solutii/ rezolvari (Nu-mi place! Cum fac sa-mi placa?). Am sunat-o pe mama odata si i-am spus, ca daca nu-mi iau licenta, sa stie ca am facut-o pentru o cauza buna. Ei, nu a fost cazul, pentru ca am lucrat la ea cu aceeasi pasiune cu care lucram la orice proiectel dragut in ASPR. Doar ca ma gandeam ca poate nu o sa mai joace altii cu mine (cum s-a si intamplat de altfel, dar nu scriu azi despre asta).

Noa, ideea este ca nu am mai avut feelingul ala de cand sunt aici. E frumos, e motivant (daca esti deja motivat), e prietenos si zambaretz. Dar se vaita, manca-i-ar mama de vaicariti: ca nu le place orasul (ca ploua), altora le place orasul ca-s nascuti aici, dar le e prea periculos (in conditiile in care nu au locuit niciodata in Manastur), ca la facultate nu ii invata ce vor sa invete (dar nu intreaba, ca ce sa intrebe si cum adica sa intrebe), ca mancarea nu-i buna, ca biciclistii de ce circula pe strada, sa cicule, mama lor pe trotuar, ca tre sa platim pt orice serviciu, cat de mic ar fi (asta ma seaca si pe mine, dar na, e tara lor), ca au prea mult de invatat pt facultate (vezi workload crescut), dar spun profii nostri "Spuneti-mi si mie, cum pot sa stiu ce vrea fiecare? Asa ceva e imposibil!" (uitandu-se foarte sincer la noi, cerandu-ne sa ii intelegem), ca ce-s alea credite si de ce nu au mai multa libertate de alegere a cursurilor (asta in conditiile in care spun, cum adica sa-mi caut altceva, sa-mi dea ei ceva interesant), ca de ce bachelor si master, ca cine ii de vina pt tot haosul din invatamant, ca cel de langa mine nu e responsabil (dar eu sunt?) si tot asa.

Na ce sa zic? Vorba lu Miclea, "nu depresivii vad lumea in negru, ci noi, nondepresivii, o vedem mai in roz"!

Atunci va doresc un sfarsit de saptamana roz!

Title is missing today

2008-07-12T21:50:00.008+02:00

Don't want to talk about loneliness or sadness... it's not something nice girls should talk about. This are just feelings that come and go... and go... and go!
My payback for all is love, happiness and peace! (Anything else ... is bad for the skin )

for everybody who feels like dancing:

Thanx Andi for the "dancing"

My article on e-MaHE

2008-07-04T20:45:00.013+02:00

I did it and I'm proud of it! :)

My first article on the effects of the Bologna Process on the European higher education systems is finally published on e-MaHE.

I'm looking forward for your reactions and feedbacks!

"Publish your papers on e-MaHE and bring your contribution to the development of Higher Education"

Sports time

2008-07-01T11:03:00.008+02:00

Ladies and Gentlemen,
we are proud to present...
the INCHER-Kassel-volleyball-team!!!!! *Tuturuuuhhh*

Last week at the biggest sport event of the University of Kassel, "UNI in Bewegung", our team of hard working young higher education researchers participate at the volleyball tournament, being one of the 10 participating teams.

Young teams, old teams, beginners and advanced players came together to show what they were training for during the last year.

After 3 won games of 4 in the preliminary round, our ego was higher then our nose could reach it. The intermediate round was… let me say… not bad and brought us into the small final, playing for the 3rd place.

Perhaps our ego was flying to high and left us, because we won the 4th place.
Not bad? No, very good! We are all proud of our guys and girls and congratulate them hereby!

Wanna see them? Take a look here!

Today, training starts again! I'm IN ;)
Wish you all a sporty day!

Über schöne Träume

2008-06-30T00:56:00.004+02:00

Mit dem Beginn der Fußball EM hat sich so Einiges verändert: die Leute sind glücklicher, netter zueinander, im Fernsehen laufen nur noch EM-Sendungen: EM-Musik, EM-Nachrichten, EM-Wetter, EM-Sport, EM-Witze, alles rund um die EM, mit einigen melancholischen Gedanken zur WM 2006, bekannt unter "Deutschland, ein Sommermärchen".

Es ist der echte Wahnsinn, wie Träume zu Stande kommen, wie jeder, aber wirklich jeder, Geschichten erfindet… zu den Spielen, zu den Siegern oder zu den Ergebnissen. Recht oder nicht Recht, das entscheiden die Spieler auf dem Feld.

Auf jedem Fall hier, bei uns, gibt es immer weniger Traurige als Glückliche. Bis auf diesen Abend, dieser letzte Abend, wenn alles zu Ende gehen soll, wenn alles wieder zur Ruhe kommt, und die Euphorie der letzten 3 1/2 Wochen so plötzlich verschwindet. Nein, verschwindet nicht, es gibt noch 5 Spanier die uns darauf aufmerksam machen wollen, dass sie heute die wenigen Glücklichen sind, und hupen mal so laut, dass ganz Kassel ertönt.

Die Geschichten… alle umsonst. Die Träume… alle umsonst? Was bleibt eigentlich aus der euphorischen Atmosphäre, die keinesfalls nach Kassel aussah? Wahrscheinlich ein EM-Trost-Essen morgen in der Mensa oder eine Aufgabe mehr in der Arbeit, damit man schnellstens auf andere Gedanken kommt. Oder man fährt nach Berlin und feiert da den Sieg der deutschen Mannschaft auf der Fanmeile. Welchen Sieg? Na, den 2. Platz!

Ich muss auf jeden Fall sehen, dass ich gut kochen werde; schließlich habe ich die Wette verloren.

Heute, sollt ihr Euch alle einen Traum erfüllen!

No Milk???...aaaaaaaaa

2008-06-09T11:15:00.003+02:00

Dupa doua saptamani, merg si eu finally la cumparaturi. Bucuroasa ca o sa-mi tratez raceala cu lapte si miere, m-am ales cu niste lapte condensat si fructe. De ce? Rafturile de lapte sunt GOALE! In primul magazin ma gandeam ca toata populatia Kasselului a avut aceleasi planuri ca mine. In urmatorul, intreb si eu pe cineva unde e tot laptele. Ey bine, nu este lapte! Fac vacile greva?
Mai demult s-a ieftinit laptele cu pana la 15 centi/ litru in multe din marile magazile din Germania. Asta in conditiile in care iarba si grauntele sunt atat de scumpe. De vreo 2 saptamani au intrat in greva saracile animale, "cum adica nu valoreaza laptele nostru indeajuns"? Si uite asa am ajuns in stadiul in care nu avem lapte pt copii, pt cafea, pt nimic.
Totusi sunt curioasa de ce exista lapte "Bio" si nu din acela "normal"? Oare nu vine de la aceleasi vaci? Ey nu, are si el un pret respectuos! Poate si iarba care o mananca vacile "Bio" e mai verde decat iarba vacilor normale.

Na si uite asa se mai intampla si in tarile calde cate-o "rascoala".

Casutele noastre (1)

2008-04-20T21:17:00.016+02:00

Unii oameni au nevoie de un acoperis deasupra capului, altii de un pat moale, altii un apartament intreg, altii de o casa cu gradina, altii au chiar o casa de vacanta inr-un loc frumos... si cand toate locurile s-au epuizat, ne facem o casuta pe internet. Aceasta poate avea diferite forme, fie ca e doar un profil pe o pagina de internet care promoveaza comunicarea (cum ar fi Twitter), fie ca e un profil mai complex gen hi5 (cunoscut si ca serus5), facebook, studiVZ, fiecare cu optiunile lor mai asemanatoare sau mai diferite, care au o mare contributie la ceea ce se numeste "networking". Si totusi, cand pe toate paginile astea te simti ca intr-un camin unde ai si tu o camera, atunci iti faci un blog. Daca ar merge yahoo360 mai bine, ai spune, da bine, pun profil si blog laolalta si imi fac o pagina pe yahoo360 (dar numai daca ar merge bine). Si cand ai ajuns in stadiul in care iti doresti un spatiu mai mare pentru tine si ideile tale, iti cumperi un domeniu si iti faci site-ul propriu. Uneori iti faci chiar mai multe site-uri, unul pentru tine si altele cateva pentru ideile tale.

Mi se pare ca am ajuns intr-un moment in care prezenta virtuala este un lucru necesar, fara de care ai parea absent, ai parea ca nu mergi in rand cu lumea.

Si ce m-a apucat sa scriu acum despre asta?
Pai uite asa pur si simplu. Analizam azi cu Andi ca eu am inceput sa-mi construiesc casuta virtuala acum aproape 3 ani (http://360.yahoo.com/tamoeta), am mobilat-o partial si nici pana in ziua de azi nu e completa. Abia dupa un an am inceput sa scriu blog, dupa care foloseam pagina in principal pentru asta. La un moment dat a aparut serus5, care nu era nici macar un punct de intalnire cu prieteni… am scris ceva pe el, trimiteam cateva "give 'em 5"-uri si cu asta basta. Ba acolo mai comentez poze. Si apropo de poze: am uitat sa mentionez mai sus, ca pe langa toate formele de prezenta online se numara si albumele foto, care pentru mine sunt unul dintre cele mai "personalizate" canale de comunicare.

Ey bine, de aproape un an (mai precis din iulie 2007) am spatiul meu pe blogger, unde ma simt foarte bine. Impreuna cu cativa prieteni am construit, asa zis-ul cartier al nostru, dar totusi fiecare dintre noi locuieste cel putin in doua cartiere: in cartierul propriu cu prietenii lui si in cartierul prietenilor lui, care la randul lor au alti prieteni si cartiere. Asta am resimtit mai puternic pe Twitter. Acolo grupul de prieteni pe care ii urmaresti este diferit de grupul de prieteni care te urmaresc. Pentru ca acest mod de comunicare este foarte personal, aceste diferente intre grupurile de prieteni te deruteaza uneori. Dar eu ma simt acolo, de parca as sta la cafea cu prietenii mei, nu, nu la cafea, de parca am locui impreuna, pentru ca aflam foarte multe lucruri despre ceilalti, lucruri pe care in blog sau pe site-uri nu le-ar scrie niciodata (cum ca se plimba sau ca lucreaza la o anumita sarcina, ca se afla intr-o cafenea, sau treburi din-astea). Na bine, nu vreau sa promovez Twitter, doar ca sunt foarte incantata de el si le multumesc Irinei si lui Traian pentru invitatie >:D<

Ziceam ca uneori avem spatiile noastre personale si altele ale ideilor noastre. Asa cum de exemplu este hremotion.ro, e-mahe sau recentul ASPR Life. Primul este un site al unor buni prieteni, de fapt al ideilor lor, un site "despre motivatia din spatele actiunilor marete". E-mahe este site-ul unde studentii masterului "Higher Education" vor avea posibilitatea sa-si publice articolele, lucrarile pe care le scriu in anii de studiu. Impreuna cu Bhina, un coleg de grupa si de job, am inceput sa lucram la el acum 3 saptamani, plecand de la Tamoeta's Term Papers si Inparametric.com. Mai e in faza de proiectare, dar va fi casuta unor idei inovatoare in domeniul "higher education". ASPR Life este locul unde acum ma simt cel mai confortabil. Pentru mine e un loc de aduceri aminte si de voluntariat.

Si cu siguranta ar mai fi multe si marunte de vorbit pe tema asta, dar mai avem timp!

Ne vedem online!

Despre "kasseling"

2008-04-05T17:09:00.007+02:00

In dictionarul MaHE, "kasseling" este un verb care descrie fenomene meteorologice, tipice pentru orasul Kassel, intalnite simultan: ploaie, vant, ceata, lapovita, etc. Acestea sunt insotite de temperaturi scazute indiferent de anotimpul in care ne aflam.

"Kasseling" a fost introdus de curand in dictionarul explicativ al limbii romane si este folosit de populatia Romaniei ca atare:

It is kasseling in Kassel, dar voua va doresc un sfarsit de saptamana insorit cu plimbari, ierburi verzi, gratare si tot ce va mai doriti!

New home, new people, new world … nice home, nice people, nice world RELOADED

2008-04-03T12:07:00.017+02:00

Primu lucru am cautat un loc pt panglica mea de BI :)

Jupeee!!! Am casutza noua!!!

Stau cu o nemtzoaica, "Carolin" (care e inca in vacanta), la 5 minute de sala de curs si la 2 minute de job, in inima campusului studentesc, am terasa cu flori si iarba si un gratar uitat de vara trecuta (abia astept petrecerea de Pasti).
Cand am ajuns... surpriza: baie albastra, bucatarie albastra... hehe, se pare ca mai e cineva, nu-mi vine cuvantul... fascinat de lumea albastrilor.

Camera mea? e albastra... wie sonst? :D

O sa-mi lipseasca cu siguranta obisnuitele "In my country"-stories si delicioasa mancare asiatica, dar hey, m-am specializat in gatit orez, legume, taitei si altele de-ale lor.

Galerie foto a la tamoeta :D

Noaptea

Ziua

Na bine, ce mai asteptati, haideti in vizita!

Earth Hour, March 29, 20:00 - 21:00

2008-03-29T12:52:00.007+01:00

Crosetam la lumina lumanarii timp de o ora.

Ei s-au angajat sa o faca:

http://www.earthhour.org/

Ce legatura are pianistul cu bunica?

2008-03-28T00:01:00.010+01:00

Mi-am incheiat ciclul de filme, ar fi cazul sa mai merg pe la servici. Maine e vineri, o zi perfecta de a incepe saptamana de lucru!

Am vazut multe filme, mi-am luat si boxe intre timp si-s foarte incantata de ele.

- De ce ti-ai luat boxe, bunicutzo?

- Ca sa aud mai bine! :D

"The Kite Runner": Mmm… eram tare furioasa pentru ca au aratat exact imaginea pe care o stim toti despre musulmani sau, ma rog, aia pe care vrea lumea sa o vada! Trebuie sa fie foarte periculos pe-acolo prin Afganistan si Pakistan, asa cum arata in film. Pacat ca nu il cunoasteti pe colegul meu, Waqar, din Pakistan, un tip foarte simpatic si are un mod de a rade ca ne prapadim toti din jurul lui de ras :)) Dar e descurcaret baiatu, dupa un an de master a primit un job la Ministerul educatiei in Pakistan, ca si "Higher Education Advisor"

"4 luni, 3 saptamani si 2 zile" … am fost si mai furioasa decat dupa filmul anterior… ce vremuri si ce mentalitati, dar asta e realitatea… sau vreau sa cred ca asta era realitatea vremurilor de atunci.

"The Pianist"… pe cine sa mai fi furios? Saraca bunica… am reusit sa vizualizez ce mi-a povestit timp de 20 de ani. Apropo, are bunica niste povesti din lagar din Rusia, de te iau frigurile. S-a descurcat fata, ce era sa faca… si uite ca a ajuns si azi maine implineste 85 de ani! Multi inainte! Totusi despre film… ma tot intreb de ce ii vanau toti pe iudei? Cand am fost in Berlin am vizitat Muzeul Iudeilor si am vazut acolo niste placute care mai demult erau amplasate la intrarea in diferite Landuri din Germania: "Nu primim Tigani si Iudei". Tot ce am vazut acolo a capatat oarecum sens acum, dar nu mi-a raspuns la intrebare. Si dupa ce a pierdut Germania razboiul, s-au suparat nemtii au fost dusi in lagar in Rusia sau ca le-au construit rusii zid intre Germania de est si Germania de west!?

Va recomand sa vedeti filmul, a fost premiat la Cannes in 2002, la fel ca "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" in 2007.

Welcome to life…

2008-03-24T01:44:00.012+01:00

Na, e deja a doua seara cand stau pana tarziu ca in frumosii ani de studentie si-s tare bucuroasa. Avem si noi vacanta de Pasti (inca o zi) si ca atare ne ocupam timpul cu activitati de vacanta: incercat sa storc ceva idei de term paper, dar simtindu-ma deja ca intr-o fabrica de term papers am schimbat placa; deci: vazut filme, facut de mancare, primit vizite, dormit muuult dimineatza si finally scriem si un blog.

Nu stiu ce sa mai scriu despre Kassel… nu e nimic nou, cred… nu stiu… aaa, ba da, ma mut in camin!! Pentru ca vroiam sa ma mut mai aproape de facultate si de job si pentru ca am spus cuvantul magic (si asta nu e "cat?"), am primit si eu o camaruta intr-unul dintre caminele din Campus… Abia astept sa va povestesc despre viata de camin nemtzesc :)

Ziceam ca ma uit la filme… da, am inceput intr-o seara cu "The Secret"… dupa ce l-am vazut, il puteam recomanda tuturor… Doamne, ce incantare pe capul meu, incantare ce m-a facut sa ma plantez din nou in fata cartilor si sa continui cu ale mele term papers. Dupa idea filmului ar trebui sa-mi doresc sa le termin pe toate 3 intr-o saptamana si sa cred cu adevarat in asta; conform legii atractiei "gandurile devin lucruri". Mi-am amintit ca in ASPR de fapt cultivam acest, sa-i spun, "obicei", pana unii au inceput sa exagereze si sa exagereze pana intregul univers devenea EXCELENT! Anyway, daca dati de filmuletul in cauza, va recomand sa-l vedeti, dar fiti critici!

Altul, care NU m-a facut sa fug iarasi la term papers …"Into the Wild". Unul dintre cele mai … nici nu-mi vine cuvantul… as spune valoroase filme pe care le-am vazut. Nu o sa-l comentez, doar va spun ca merita sa-l vedeti, indiferent de principiile dupa care va ghidati in momentul actual.

Na bine restul nu m-au impresionat in mod deosebit, asa ca nici macar nu va spun care erau. Eee, si daca vorbim de filmele de saptamana asta va mai recomand unul, voua, dragi educatori: "Once Upon a School". (multumesc, Traian, pentru post).

Altceva ce ma preocupa acum este entuziasmul care ma cam paraseste. Si pentru ca nu il las sa plece asa de repede, nu stau cu mainile in shold si ii spun "cat?" Asadar m-am dus la asociatia studenteasca sa vad ce mai fac ei inafara ca se lupa zadarnic impotriva taxelor de studii. Ey bine, nu fac nimic, doar asta, si mai fac niste chefuri. Nu's multumiti de profi, de oferta de cursuri, de sistemul de inv sup, ca si Bologna asta le-o cam dat peste cap viata de student, dar no, ce sa si faci? E bine atat timp cat esti membru (cu functie de conducere), timp de 1 an, esti platit bine pt asta (vezi taxele de studiu), incat iti permiti sa-ti iei un semestru concediu si na ... nu mi-o placut. Duminica viitoare ma duc la AEGEE, au ceva training in Giessen, sper sa povestesc mai cu spor de acolo!

Na, viata merge inainte in fabrica de scris term papers! Noroc ca tot mai multe companii aeriene vin la Cluj! ;)

By the way, it's not kasseling anymore!

In spiritul copyright-ului: http://leben.down-to-earth.de/

1 Martie călător...

2008-03-01T21:44:00.004+01:00

Poezioara e de pe vremea cand dadeam martisoare la doamna invatatoare dar inca imi place.

Chiar daca de aici 1 martie nu se vede deloc frumos, mai mult azi dimineata m-a trezit Uraganul Emma (Uragana), batand cu stropi mari in geam, pe langa tunete si fulgere, eu va doresc
o primăvară însorită!

Photo made by Mario

Term Paper vs. Learning Experience

2008-02-23T18:50:00.008+01:00

Am ajuns la concluzia ca nu sunt foarte multe diferente intre sistemele educationale din tari/ culturi/ continente diferite. Mai mult, modul de gandire al oamenilor e asemanator.

Peste tot gasesti studentii care nu dau doi bani pe studii, principalul e sa aiba o diploma, dar gasesti si studentii care vad studiul ca o obligatie fata de societate. Gasesti cercetatori care tin cele mai tari cursuri si profesori (cadre didactice) care iti dicteaza rezultatele unui studiu de pe o foaie si se mai si balbaie.

Saptamana trecuta am avut unul dintre cele mai tari cursuri din viata mea de student masterand: Research Management: Planning, Development, Funding, Transfer. Am fost atat de mandra de mine ca multe din cunostintele pe care le aveam despre finantarea si scrierea proiectelor de cercetare erau din vremea pe cand volunatriam prin ASPR. Proful, Dr. Adamczak, a fost teribil... un stil pedagogic gen Marian Stas, care ne-a tinut mereu in priza, care ne dadea teme de gandire in timpul pauzei de pranz si care ne-a invatat mai mult decat am invatat in toate cursurile de pana acum. In timpul acestui modul, noi, un grup de 4 studenti entuziasti, lucram la un proiect pt un modul anterior (Transition from Higher Education to Employment and Professional Career). Tema e foarte faina: facem un chestionar de evaluare a conditilor de studiu si a succesului profesional a absolventilor din cadrul programelor internationale de master la Universitatea din Kassel. Sarcina era de a concepe si documenta un chestionar standardizat cuprinzand niste categorii date:

- Individual background, educational pre-master experiences, living situation

- Study behaviour and experiences during course of study

- Competencies

- Job search and transition

- Employment

- Work and relationship to study

- Evaluation of study conditions and provisions

Idea noastra era, ca dupa ce concepem chestionarul sa-l trimitem celor cativa absolventi ai programelor de master din cadrul catedrei de stiinte sociale: Higher Education, Global Political Economy, Labour Policies and Globalisation. Cu tot entuziasmul nostru mergem la proful care ne-a predat modulul, sa ne consultam cu el in privinta catorva aspecte. Surpriza mare, ne dezumfla, pe cate eram noi de umflati. El nu vedea nici un sens in aplicarea chestionarelor, in analizarea unor informatii relevante pentru noi si pentru programele de master, in procesul nostru de invatare, in procesul nostru de relationare ca si grup. Cel mai potrivit este sa luam niste chestionare existente (care de obicei nu sunt documentate), sa le analizam si ca urmare a acelei analize sa concepem chestionarul nostru. Mai mult, o tema individuala trebuie sa aiba o lungime de 15-20 de pagini, iar noi, pentru ca suntem un grup de partu persoane, facem cumva si ne lungim in 40-60 de pagini.

Na si ce invatam de aici? Sa nu mai facem proiecte de grup, sa nu mai cautam sa facem ceva interesant pentru noi si ceva valoros pentru dezvoltarea noastra profesionala si sa stam cuminti in banca noastra?

Nu, cu siguranta vom duce acest proiect pana la capat, cand nu mai scriem term papers!

Va doresc experiente de invatare frumoase! ;)

Die andere Seite von Kassel...

2008-01-26T16:16:00.000+01:00

Wenn man nach Kassel kommt, sieht man nichts Besonderes an Gebäuden, nicht viel Geschichte, Kultur ... ABER, man muss ein wenig weiter gehen. Sicher sind in der Innenstadt auch einige Sehenswürdigkeiten: Orangerie, Kulturbahnhof (an dem ich jeden Tag vorbei gehe und den ich doch noch nie so richtig gesehn hab), das Friedericianum und bestimmt noch Einiges...
Heute war ich aber an einem besonderen Platz, und der heisst Bebelplatz. Frau Knopp hat mir geraten, einmal hin zu fahren, wenn ich eine richtig schöne Ecke von Kassel sehen will. Also, nichts wie auf's Fahrrad und ab zum Bebelplatz... ein schöner, sonniger Tag (so wie man ihn in Kassel nur selten erlebt), mit blauem Himmel und die warmstrahlende Sonne...
Wenn man die Friedrich-Ebert-Strasse entlang geht, richtung Helkules (glaub ich ), kommt man nach einiger Zeit zur Friedenskirche... schoene Kirche, aber nicht das war mein Ziel heute... also fährt man eine Haltestelle weiter (mit Tram 4 oder 8) und kommt am August-Bebel-Platz an.
Auf der linken Seite kann man schon die schönen Häuser sehen. Da kann man an Ihnen entlang laufen, auf dem Kirchsweg oder auf der Lassallestrasse:

Gleich rechts von diesem rosa Gebäude kann man schon wieder das neue Kassel sehen... Tja, das ist es nun...

Wenn ihr in der Zwischenzeit Hunger bekommen habt, emfehle ich Euch die Friedrich-Ebert- Strasse zurück zu gehen/ fahren, bis ihr zum Hauptbahnhof und ihr zu diesem Haus kommt
Hier erwartet euch Puji in der Küche wieder mal mit vielen leckeren indonesischen Gerichten...

Bis dann aber, könnt Ihr mehr vom schönen Kassel auf Flickr sehen!

Schönes Wochenende in euren schönen Städten!

"Silky Voice Carmen"

2008-01-24T19:03:00.000+01:00

Hehe, eu ma abtin de la comentarii
Dar cu o concurenta ca Bhina m-am descurcat satisfacator, mai ales ca am avut cei mai mari sustinatori (la propriu )

Vizionare placuta!
Tamoeta (poate fi si nume de scena )

** Video made by Zarko **

Methodos e.V. - independent learning for active citizens

2008-01-20T19:56:00.000+01:00

When students care about their own education... they create their own school ?!

10 young people, 12th grade students, decided to go to their own school, during the last year before their "Reifeprüfung" and submit an external final examination.

The idea is to create a last Abitur-year, which gives them the possibility for independence and autonomy, where they learn to take responsibility, for them self, for the others and for their goal - a pure "Reifeprüfung". (= maturity examination).

How?
First they create a program, which fits with the schedule of the employed teachers and fulfills the requirements for a longer period. A learning session lasts for 4 hours, but the end corresponds to the end of the content and not to a strict timetable. Furthermore a big importance is given to the combination of the learning contents for long time periods. One day contains also some rhythmic elements, like theater, music, exercises and time for individual work, consolidation and coaching between students.
Every day, one student is responsible for the course of the activities, this means that he/ she prepared him-/ herself in advance for the topic of the certain day.
An internal evaluation should take place from time to time, in form of colloquia, to test the effectiveness of this way of learning and the methods they use.

"For an education, which guides to independence and individual responsibility...beyond this year."

This is a short overview about the power of education, about initiatives which could be seen as utopian, but I think this is the "Vision generation", as Bogdan called it in one of his posts and gives me more trust in creating the "Students' University"!

For further information take a look on the Website or get in contact with the Methodos group.

We change education!

Karaoke Evening a la Higher Education Specialists :)

2008-01-18T17:51:00.000+01:00

Ioi, ce emotii am avut, dar lumea zice ca am cantat frumos "When I was young", ma inchipuiam cantand pe scena din ... habar n-am cum se numea clubul ala de Karaoke din Sibiu, mai jos de liceul pedagogic... anyway, acolo mergeam si cantam piesele pe care le invatam la scoala (de la Beatles, Rod Stewart si tot felul de oldies dinastea).
Data urmatoare m-am surprins in Bucuresti, in Downstairs, cantand cu Radu "I am sailing"... tooot frumos!
Ieri, un coleg de servici ne-a invitat pe toti, studenti si cercetatori in HE, sa ne aratam talentele pe scena din Irish Pub.

Pana ajung eu pe YouTube cantand piesa asta, va urez vizionare si ascultare placuta! Ma gandesc ca atunci cand o sa ma pensionez si o sa locuiesc in Alpi, o sa-mi incep cariera de cantareata

Poze ca de obicei pe Flickr

Sa cantati frumos!

De ce a durat vacanta atat de mult?

2008-01-05T22:57:00.000+01:00

... ca sa ma plimb cu trenul 12 ore!
... ca sa ma joc cu zapada!
... ca sa dorm si sa shad linistita!
... ca sa simt din nou cum e sa fi soferita!
... ca sa fiu model
... ca sa mananc Germknödel
... ca sa invat saseshte
... ca sa ma gandesc mult la BI
... ca sa petrec cu Marius, Sergiu, Alina si Franz
... ca sa fac trasee de creasta in Alpi, pe zapada...
... ca sa beau muult ceai!
... ca sa ne jucam mau-mau
... ca sa ma dantzaluiesc pana in zori!
... ca sa merg la Museum , sa vizitez cetati si castele...
... ca sa ma conving ca raul care trece prin Salzburg, nu e Dunarea, ci mai degraba Salzfluss
... ca sa merg in vizita la Mozart!
... ca sa aflu care sunt urmatoarele capitale culturale europene
... ca sa ma fac cercetator
... ca sa am timp sa ma fac un adevarat procrastinator!
... ca sa... am despre ce sa scriu blog

An nou fericit!

Photos by Marius

Weihnachtsgeschenk

2007-12-26T00:33:00.000+01:00

Der größte Hit an dem Familien-Weihnachtsfest in Nürnberg

... und für alle Soxen (so wie ich :P) hab ich mich in Internet schlaugemacht :)

"Soxesch Kokesch & Jürgen aus Siebenbürgen in Gartenstadt bei Nürnberg - "Holt iist diet et am Harzen wie".

Ech nien mir den Tschokan,
och ech schlon off den Porkan,
holt iest git et mier elend,
als wär ech en Schoban,
Et git Doech, do ston ech off
och ech keingt off olle speocksen.
doch ech kun mochen wot ech wal,
weil ech en richtich Socks ban.

Narvt mech weder ollend iest
von Seanktech bas Munktech
gien ech mir en Foss an Ursch,
en Platsch och dum gon ech eusen,
rannen mat dem Hieft an de Scheier,
zeschlon ollen Meier, dot kit villecht och deier

Holt iist, wun ech elingchen bän,
dit et am Harzen wieh, holt iist
Holt iist, wun ech elingchen bän,
diet et am Harzen wieh, holt iist

Geaden Appetit
wie nast bekit die ast bekrit
Ech ban sching durchenungder
och pelit wä en kletit
et giet mir lecht ihr Socksen
Och mech saul de Schlauch treffen
Nemel an de Gurten kun em,
nemel mech vum Deuch treffen

Ston ech moriens off,
och mir diet iest weder ollend wieh
Ban noch durchenungder
rieden Bledsan wä de Politik
nien ech mir en Palli
ent derzia en Liter Weng
giet et mir dron eng noch licht
ech dinken net

Holt iist, wun ech elingchen bän,
dit et am Harzen wieh, holt iist
Holt iist, wun ech elingchen bän,
diet et am Harzen wieh, holt iist

Giet et mir iest lecht,
chea ho thea bast besicht
moch der nechen Stress
dreink en Pallie,
daut bericht!

Dink drun,
thea gehirscht ze den starksten
ze den Socksen.
Nahm dir noch en Pallie
geang eut thea kust et schoffen.

Holt iist, wun ech elingchen bän,
dit et am Harzen wieh, holt iist
Holt iist, wun ech elingchen bän,
diet et am Harzen wieh, holt iist

Holt iist, wun ech elingchen bän,
dit et am Harzen wieh, holt iist
Holt iist, wun ech elingchen bän,
diet et am Harzen wieh, holt iist "

Text von: http ://www.magistrix.de/lyrics/J%FCrgen%20Aus%20Siebenb%FCrgen/Holt-Iist-Dit-Et-Am-Harzen-Wie-126927.html

MP3-Version: http://www.hanzy.de/blog/Juergen_aus_Siebenbuergen-Holt_iist_diet_et_am_Harzen_wie.mp3

2007-12-16T18:07:00.000+01:00